De vorbă cu preşedinţii filialelor Ordinului Arhitecţilor din România: Alexandru Găvozdea

De-a Arhitectura este o reţea de oameni cu idei similare, la nivel naţional şi internaţional, care cred că arhitectura şi mediul construit oferă resurse preţioase în îndrumarea copiilor şi a tinerilor către cetăţenia activă şi aprecierea valorilor culturale. Prin programele de educaţie oferite, utilizând metode non-formale şi experienţa arhitecţilor voluntari care devin ghizi pentru copii la clasă, prin parteneriatul şi dialogul cu dascălul şi cu şcoala, începând cu 2011 De-a Ahitectura contribuie la cultivarea în generaţiile viitoare a prestigiului profesiilor implicate în domeniului arhitecturii şi urbanismului şi la crearea unui nou model de cetăţean: implicat, informat, interesat de mediul în care trăieşte şi de contribuţia pe care o poate aduce la acesta.

De la începutul anului 2016, De-a Arhitectura este proiect cultural prioritar al Ordinului Arhitecţilor din România (OAR), ceea ce confirmă importanţa acordată de către profesionişti investiţiei într-o societate mai atentă şi mai cultivată în domeniul arhitecturii.

Dorim să luăm pulsul filialelor OAR în legătura directă cu campania de popularizare a „Timbrului de Arhitectură” şi vă propunem o serie de scurte interviuri cu preşedinţii filialelor locale pentru o relevantă expunere a profesiei şi a impactului în comunitate a finanţărilor din fondurile „Timbrului de Arhitectură”.

Lansăm seria de interviuri cu arh. Alexandru Găvozdea, preşedinte OAR.

De ce aţi ales să deveniţi arhitect? Ce v-a motivat să alegeţi un rol activ ca arhitect în cadrul organizaţiei profesionale?

Mediul în care am crescut m-a determinat să aleg profesia de arhitect. Era şansa cea mai mare de a rămâne aproape de patrimoniul cultural construit (am învăţat din clasa a VI-a până la bacalaureat în umbra catedralei evanghelice din Sibiu, în miezul cetăţii… voilà).

I-am observat pe alţii şi am vrut să ajut. De acolo mai departe, probabil pe fondul dorinţei de îmbunătăţire a mecanismelor organizaţiei, parcursul a fost unul natural, de creştere a implicării şi a responsabilităţii asumate.

⌂ Cum credeţi că percep cetăţenii profesia de arhitect şi rolul arhitectului în societate? Cum credeţi că vă văd tinerii şi copiii ca arhitect?

Cred că există cel puţin două percepţii ale societăţii faţă de arhitect, ambele situate la extreme faţă de plaja, dealtfel destul de largă, acoperită de profesie şi rolul jucat în societate: respect şi încadrarea în elita intelectuală a societăţii pe de o parte, dar pe de alta şi ca reprezentanţi ai unui grup deprofesionalizat, situat la marginea procesului de dezvoltare a mediului construit, uneori nu cu mult mai mult decât funcţionari necesari în procesul de autorizare. Există şi arhitecţi care se polarizează la fel, deşi înclin să cred că nu sunt majoritatea. Tot mai des însă mi se transmite aşteptarea ca arhitecţii să se implice, să acţioneze determinant în viaţa comunităţilor lor, să se pună în slujba societăţii în mai multe moduri decât activitatea de proiectare. Primesc tot mai multe semnale că rolul arhitectului poate fi, determinat de formaţia integratoare, unul de lider. Cu aptitudinile stăm binişor. La responsabilitate şi angajament ar mai fi de lucru.

Cred că pentru tineri şi copii pare uşor exotic şi provocator să fii arhitect şi probabil că aşa şi este. Sunt însă convins că aceste valenţe trebuie traduse corect, echilibrat şi în contextul serviciului pe care îl prestăm pentru societate, în definitiv.

⌂ Ce impact vă doriţi să aibă filiala pe care o conduceţi în viaţa comunităţilor locale?

Din perspectiva fostului preşedinte de filială, cred în vocaţia comunităţii de arhitecţi de a funcţiona ca pol de întâlnire, dialog, echilibrare între forţele urbane şi translator, facilitator acolo unde soluţiile nu există încă.

Din perspectiva preşedintelui organizaţiei naţionale îmi doresc o comunitate care să acţioneze ca reţea de schimb de cunoştinţe, bune practici şi învăţăminte din eşecuri, pentru a contribui la o dezvoltare tot mai consistentă a polilor de creştere, dar şi o reducere a ecartului prin dezvoltarea regiunilor cu o efervescenţă social-culturală şi economică mai scăzută.

⌂ Vă rugăm să ne spuneţi dacă aţi auzit de Asociaţia De-a Arhitectura şi dacă sunteţi familiarizat cu programele desfăşurate de aceasta, dacă şi de ce credeţi că este importantă introducerea în curriculum şcolar a unui curs de educaţie de arhitectură şi mediu construit pentru copii şi adolescenţi?

Am auzit, am fost arhitect voluntar şi am sprijinit diverse campanii de fundraising ale De-a Arhitectura, predominant ca donator, dar şi ca alergător (împreună cu familia mea) la Maratonul Internaţional Sibiu. Am participat cu biroul meu la campania de proiectare şi construire de cuiburi pentru păsări [n.r. Ediția 2015 a Expoziţiei de creaţie „Case ciripite], din culise am asistat la elaborarea kit-ului „Şcolari în siguranţă” (co-elaborat de colega şi soţia mea).

Sunt convins de importanţa cursului de educaţie de arhitectură şi mediu construit pentru programa şcolară în special pentru că acesta contribuie la refacerea spiritului comunitar, de vecinătate, de apartenenţă şi dezvoltă responsabilitate. Acestea încep cu cei mici şi încep cu elemente şi procese palpabile, concrete şi experienţe proprii care pot fi apoi dezvoltate prin analogii şi abstractizare.

Cum pot fi făcute vizibile în comunitatea dumneavoastră proiectele finanţate de Ordinul Arhitecţilor din România prin fondurile strânse din taxa „Timbrul Arhitecturii”?

Cred că prin ambasadori ar putea avea cel mai mare impact. Din afara profesiei, preluat prin presa locală online, indiferent dacă ambasadorii sunt locali sau nu. Pe lângă canalele consacrate, desigur.

Ce cuvinte-cheie (sau sintagme) aţi alege pentru a ilustra justificarea existenţei taxei „Timbrul Arhitecturii”?

Aş extrage esenţa din declaraţia de la Davos privind „high-quality Baukultur” şi aş sublinia totodată că accesul la un mediu construit de înaltă calitate este un drept, nu un privilegiu. Ambele sunt idei la nivelul discursului actual despre arhitectură şi mediu construit, la nivel european şi mondial.

Atât transmiterea acestui concept, cât şi promovarea mediului construit de înaltă calitate şi interacţiunii factorilor relevanţi care îl generează sunt acţiunile pe care Ordinul le finanţează cu prevalenţă din taxa de timbru arhitectural.

Practic, reflectă Baukultur înapoi spre societate.

1