De vorbă cu preşedinţii filialelor Ordinului Arhitecţilor din România: Mihai Corneliu Drişcu

De-a Arhitectura este o reţea de oameni cu idei similare, la nivel naţional şi internaţional, care cred că arhitectura şi mediul construit oferă resurse preţioase în îndrumarea copiilor şi a tinerilor către cetăţenia activă şi aprecierea valorilor culturale. Prin programele de educaţie oferite, utilizând metode non-formale şi experienţa arhitecţilor voluntari care devin ghizi pentru copii la clasă, prin parteneriatul şi dialogul cu dascălul şi cu şcoala, începând cu 2011 De-a Ahitectura contribuie la cultivarea în generaţiile viitoare a prestigiului profesiilor implicate în domeniului arhitecturii şi urbanismului şi la crearea unui nou model de cetăţean: implicat, informat, interesat de mediul în care trăieşte şi de contribuţia pe care o poate aduce la acesta.

De la începutul anului 2016, De-a Arhitectura este proiect cultural prioritar al Ordinului Arhitecţilor din România (OAR), ceea ce confirmă importanţa acordată de către profesionişti investiţiei într-o societate mai atentă şi mai cultivată în domeniul arhitecturii.

Dorim să luăm pulsul filialelor OAR în legătura directă cu campania de popularizare a „Timbrului de Arhitectură” şi vă propunem o serie de scurte interviuri cu preşedinţii filialelor locale pentru o relevantă expunere a profesiei şi a impactului în comunitate a finanţărilor din fondurile „Timbrului de Arhitectură”.

Continuăm seria de interviuri începută în februarie 2019 cu arh. Mihai Corneliu Drişcu, preşedinte al Filialei Teritoriale Iaşi a Ordinului Arhitecţilor din România.

Foto: arh. Călin Căliman

De ce aţi ales să deveniţi arhitect? Ce v-a motivat să alegeţi un rol activ ca arhitect în cadrul organizaţiei profesionale?

În clasa a XII-a am luat un surprinzător premiu I la un colegiu de elită, probabil pentru că mă interesau cam toate materiile, ironizat fiind de către colegii mei de reală, deja orientaţi şi pregătiţi spre studenţia pe care o vizau; îmi plăcea, de asemenea, să pictez, dar nu voiam să ajung pictor, inginer nici atât, aşa că alegerea a fost firească, puternic motivată, chiar dacă nu ştiam atunci ce este arhitectura (iar acum ştiu chiar mai puţin).

În ceea ce priveşte breasla, aceleaşi motive care m-au determinat să fiu şi la facultate, dorinţa de-a împărtăşi cu ceilalţi ceea ce credeam că ştiu, de a învăţa împreună mai departe, iar acestea au fost unele dintre cele mai bune alegeri pe care le-am făcut.

⌂ Cum credeţi că percep cetăţenii profesia de arhitect şi rolul arhitectului în societate? Cum credeţi că vă văd tinerii şi copiii ca arhitect?

Aş vrea ca şi oamenii „cetăţii” să ne perceapă drept parteneri în transformarea mediului, construit sau nu, poate la fel cum înţeleg tinerii arhitectura, prilej de bucurie (sau uimire) şi nu de a ne considera, cumva, singurii vinovaţi de tot ce (nu) se construieşte, potrivit sau nu, în jurul nostru.

⌂ Ce impact vă doriţi să aibă filiala pe care o conduceţi în viaţa comunităţilor locale?

Răspunsurile le găsiţi mai sus sau mai jos, în afara programelor deja în derulare, mai sunt multe de făcut, sper să putem continua aceste proiecte, să le adăugăm altele şi să fim mult mai prezenţi în viaţa comunităţii. Prezenţa arhitecţilor în viaţa publică şi mai ales părerea lor ca specialişti ar trebui să conteze mai mult, iar asta înseamnă să ne străduim mult mai mult.

⌂ Vă rugăm să ne spuneţi dacă aţi auzit de Asociaţia De-a Arhitectura şi dacă sunteţi familiarizat cu programele desfăşurate de aceasta, dacă şi de ce credeţi că este importantă introducerea în curricullum şcolar a unui curs de educaţie de arhitectură şi mediu construit pentru copii şi adolescenţi?

Programele De-a arhitectura sunt unele dintre acţiunile cu un impact major în perspectiva viitorului înţelegerii arhitecturii de către copii, în alt mod decât o pot face generaţiile actuale. Îi admir pe colegii noştri implicaţi, îi şi invidiez pentru şansa de a se bucura şi lucra împreună cu cei mici. Impulsul de a construi este parte a formării şi evoluţiei omului înspre adult, cam la 9-10 ani copilul este capabil să înţeleagă această lume-a-edificării, să o modeleze şi să o recreeze după priceperea sa, de aceea lecţiile despre arhitectură, construire şi spaţiu sunt esenţiale în devenirea şi împlinirea sa ca fiinţă completă.

Cum pot fi făcute vizibile în comunitatea dumneavoastră proiectele finanţate de Ordinul Arhitecţilor din România prin fondurile strânse din taxa „Timbrul Arhitecturii”?

Proiectele derulate de noi, cu sprijinul OAR, şi finanţate din taxa de timbru sunt deja diverse (MUST-ul de arhitectură este la a cincea ediţie, Regionala de arhitectură Moldova la a treia, Festivalul de arhitectură din mai, cu o tot mai mare deschidere către public, la a doua ediție – chiar dacă anul acesta nu am primit finanţare). „Arhitectura celuilalt”, volumul care a reunit cele patru ediţii ale Concursului de eseuri organizat de filiala noastră împreună cu Asociaţia Culturală ARHIAS reprezintă, de asemenea, materializarea unei idei de deschidere către public prin implicarea tinerilor în problematica impactului arhitecturii în viaţa noastră, ultima ediţie aducând şi primul premiu unui student din afara profesiei.

Ce cuvinte-cheie (sau sintagme) aţi alege pentru a ilustra justificarea existenţei taxei „Timbrul Arhitecturii”?

„Arhitectura pentru toţi”, cred că ar defini cel mai bine rolul timbrului nostru.

0