De vorbă cu preşedinţii filialelor Ordinului Arhitecţilor din România: Dragomir Drăgan

De-a Arhitectura este o reţea de oameni cu idei similare, la nivel naţional şi internaţional, care cred că arhitectura şi mediul construit oferă resurse preţioase în îndrumarea copiilor şi a tinerilor către cetăţenia activă şi aprecierea valorilor culturale. Prin programele de educaţie oferite, utilizând metode non-formale şi experienţa arhitecţilor voluntari care devin ghizi pentru copii la clasă, prin parteneriatul şi dialogul cu dascălul şi cu şcoala, începând cu 2011 De-a Ahitectura contribuie la cultivarea în generaţiile viitoare a prestigiului profesiilor implicate în domeniului arhitecturii şi urbanismului şi la crearea unui nou model de cetăţean: implicat, informat, interesat de mediul în care trăieşte şi de contribuţia pe care o poate aduce la acesta.

De la începutul anului 2016, De-a Arhitectura este proiect cultural prioritar al Ordinului Arhitecţilor din România (OAR), ceea ce confirmă importanţa acordată de către profesionişti investiţiei într-o societate mai atentă şi mai cultivată în domeniul arhitecturii.

Dorim să luăm pulsul filialelor OAR în legătura directă cu campania de popularizare a „Timbrului de Arhitectură” şi vă propunem o serie de scurte interviuri cu preşedinţii filialelor locale pentru o relevantă expunere a profesiei şi a impactului în comunitate a finanţărilor din fondurile „Timbrului de Arhitectură”.

Continuăm seria de interviuri începută în februarie 2019 cu arh. Dragomir Drăgan, preşedinte al Filialei Teritoriale Timiş a Ordinului Arhitecţilor din România.

⌂ De ce aţi ales să deveniţi arhitect? Ce v-a motivat să alegeţi un rol activ ca arhitect în cadrul organizaţiei profesionale?

Cred că un răspuns foarte la subiect şi sincer ar fi că aveam o predispoziţie în copilărie, la ţară, pentru a muta pietre din ograda bunicilor şi a găsi locuri în care să construiesc ceva. De fiecare dată găseam alt loc mai interesant, mai strategic ales (dacă vreţi), cu alte caracteristici spaţiale sau empatice (gândind acum retroactiv cu o minte de „om mare”), dar de fiecare dată lăsând câte o poveste pe măsura efortului făcut. Pietrele se adunau tot mai multe în fiecare an şi povestea devenea tot mai complexă.

Pietrele astea la un moment dat conştientizate, finisate, puse în construcţia corectă, m-au făcut să-mi dau seama că joaca asta e una prea serioasă şi multă lume e apăsată de ceea ce poate eu iau în continuare ca o provocare constructivă tot mai mare. Lipsa unui răspuns adecvat care să adune lumea pentru o activitate mai coezivă, m-a încurajat să intru în lumea oamenilor „mari” poate prea serioşi pentru o meserie care ar trebui, din punctul meu de vedere, să aducă mai multă bucurie.

⌂ Cum credeţi că percep cetăţenii profesia de arhitect şi rolul arhitectului în societate? Cum credeţi că vă văd tinerii şi copiii ca arhitect?

Înca mai există un respect destul de mare pentru meseria noastră, în continuare văzută ca una elevată şi poate neînţeleasă. Respectată pentru că oamenii, în general, înţeleg ce înseamnă a construi şi mai ales ce implică să fii mintea din spatele decorului unde îşi desfăşoară viaţa.

Pe de altă parte, lucrurile nu au evoluat neapărat într-o direcţie constructivă în ultimul deceniu, iar personal am simţit o scădere generală a ce înseamnă un nivel cultural al interlocutorilor şi, poate, pentru a fi moderat, nu al interlocutorilor, ci a aşteptărilor acestora.

Extremele, în schimb, vârfurile sau baza se ascut, respectiv devin tot mai ample, pe când acelaşi mijloc, ce într-o societate sănătoasă e consistent, ajunge să fie insesizabil, lipsindu-i impactul aferent.

Tinerii şi în special copiii, deşi reţinuţi, văd o continuare firească a unui joc cu cuburi, şi nu voi spune în lumină, şi nu îl voi numi savant, ci pur şi simplu ludic şi sincer.

Din contactele avute, că au fost workshop-uri sau ateliere, în momentul în care creionul pe hârtie deschide uşa imaginaţiei, respectiv plierea unui carton îţi crează un univers minuscul cu o poveste, ajungi să vezi în nişte ochi mari, surescitaţi de descoperire, un pariu câştigat ce merită susţinut.

⌂ Ce impact vă doriţi să aibă filiala pe care o conduceţi în viaţa comunităţilor locale?

Comunitatea locală este una amplă, variată şi multiculturală. Nu este o sarcină simplă să îţi doreşti să ai un impact, iar a-l avea efectiv implică o muncă asiduă într-o echipă bună.

Îmi doresc în primul rând o coştientizarea mai profundă de către comunitate a existenţei unui Ordin. Respectul faţă de meseria şi produsul de arhitectură vine şi prin conştientizarea colectivă a valorilor colaterale pe care o breaslă activă în comunitate le poate aduce.

O prezenţă asiduă în stradă prin activităţi , expoziţii şi participare la luarea de decizii sau susţinerea evenimentelor locale, poate atrage după sine un plus de credibilitate şi acceptabilitate a arhitectului  per se ca un profesionist multi-specializat???

⌂ Vă rugăm să ne spuneţi dacă aţi auzit de Asociaţia De-a Arhitectura şi dacă sunteţi familiarizat cu programele desfăşurate de aceasta, dacă şi de ce credeţi că este importantă introducerea în curricullum şcolar a unui curs de educaţie de arhitectură şi mediu construit pentru copii şi adolescenţi?

Constant am auzit de la foşti studenţi care îmi cereau părera despre Asociaţie şi despre  potenţiala lor activare în cadrul ei. Am încurajat tot timpul acest lucru, cunoscând membrii locali şi mai ales ştiind care poate fi impactul pentru pregătirea copiilor şi a adolescenţilor în a înţelege, critica, aprecia şi promova  un mediu construit cu care intră în contact.

Este o investiţie pe termen lung, pozitivă şi imperativă.

⌂ Cum pot fi făcute vizibile în comunitatea dumneavoastră proiectele finanţate de Ordinul Arhitecţilor din România prin fondurile strânse din taxa „Timbrul Arhitecturii”?

În acest moment, De-a Arhitectura are tot suportul filialei, având în componenţa echipei colegi arhitecţi  pe care îi susţinem în demersul iniţiat. Dacă se mulează pe profil şi există oportunitatea de participare, încercăm să includem în cadrul evenimentelor unde suntem parteneri sau pe care le organizăm ca filială, şi prezentări sau chiar activităţi organizate de colegii noştri din echipă.

Evenimentele şi activitatea De-a Arhitectura au deja la dispoziţie canalele noastre de comunicare pentru promovare şi accesibilitate în rândul membrilor, dar şi pe pagina oficială.

⌂ Ce cuvinte-cheie (sau sintagme) aţi alege pentru a ilustra justificarea existenţei taxei „Timbrul Arhitecturii”?

#UnGestUtil
#UnDreptÎnsuşit

A construi, indiferent de temă, este în sine un act de cultură pentru că intervii într-o configuraţie spaţială şi obţii inevitabil o reacţie din partea celor cu care construcţia odată încheiată va interacţiona. Nu spun locuinţe sau construcţii conţinând programe civice, educative sau culturale unde lucrul acesta e evident, merg chiar până la industrial şi de infrastructură, toate dând interlocutorului, vizitatorului sau utilizatorului un impuls stimulând simţurile.

Ziceam la început de nivelul cultural al utilizatorilor serviciilor de arhitectură. Proiectul în sine ajunge să fie apreciat şi gestul de creaţie în sine gustat de beneficiar, într-un mod direct proporţional cu înţelegerea acestuia.

Timbrul susţine şi promovează acte de cultură incontestabile şi unanim acceptate ca viabile.

Cred că este un drept la cultură al celor care susţin la fiecare autorizare prin plata timbrului continuitatea şi promovarea acestora.

1