„De-a Arhitectura Talks” este o conferință internațională dedicată educației de arhitectură și mediu construit pentru copii. A fost organizată de Asociaţia De-a arhitectura, ca proiect cultural al OAR Filiala Bucureşti şi a făcut parte dintre manifestările Anualei de Arhitectură Bucureşti.
Pentru a avea orașe mai sigure, mai frumoase și cu o calitate a vieţii crescută, educația este privită din ce în ce mai mult ca fiind cea mai eficientă investiţie, cu rezultate reale şi consistente, susţinute pe termen lung. Este parte din misiunea noastră să îi învățăm pe copii care este rolul lor în dezvoltarea orașelor de mâine, ca utilizatori şi viitori beneficiari sau investitori ai clădirilor și ai oraşelor. Orașul și siguranța lui este rezultatul activităţilor şi implicării tuturor locuitorilor săi și a lucra în echipă este esențial.
La această a doua ediție a „De-a arhitectura Talks” am avut onoarea participării a 11 specialiști în educație de arhitectură pentru copii, toţi membrii ai grupului de lucru „Arhitectura și copiii” ai UIA – Uniunea Internațională a Arhitecților, veniţi de pe 4 continente, toți având aceeași viziune: aceea că oraşul şi arhitectura sunt un mediu perfect pentru învăţare şi o materie perfectă pentru studiu în programele şcolare deoarece implică o gamă largă de discipline, de la matematică la arte plastice, de la istorie la sociologie, de la istorie la tehnologie.
Exemplele de bună practică din Franța, Suedia, Austria, Germania, Spania, Croația, Egipt, Bulgaria, Turcia, Azerbaijan și Costa Rica, completate de exemplele româneşti, au făcut parte din programul evenimentului desfăşurat pe 7 noiembrie 2015 în Bucureşti, în Sala Amfiteatru a Institutului Cervantes, program la care au participat peste 60 de arhitecţi, învăţători şi alţi specialişti interesaţi de educaţia de arhitectură pentru copii. Am aflat contextul şi provocările desfășurării educației de arhitectură pentru fiecare țară în parte, am descoperit idei noi despre introducerea noțiunilor mediului construit copiilor, am văzut cum arhitectura îi poate stimula chiar și pe copiii cu dizabilități intelectuale, am înțeles rolul studiului artelor și al culturii în dezvoltarea școlarilor.
Am plecat inspirați, încrezători în necesitatea muncii noastre, recunoscători voluntarilor arhitecți din România care săptămânal sprijină profesorii la clasele primare şi gimnaziale în joaca serioasă de-a arhitectura a elevilor și cu bucuria că, prin implicarea de 4 ani a Asociației De-a arhitectura, România este parte din această rețea internațională care contribuie la ridicarea nivelului de cunoștințe al copiilor în domeniul locuirii oraşelor.
Întâlnirile De-a arhitectura/De-a arhitectura Talks este un eveniment desfășurat de Asociaţia De-a arhitectura, în cadrul unui proiect cultural al Ordinului Arhitecţilor din România (OAR), finanțat de OAR prin taxa de timbru de arhitectură. Pentru că este nevoie ca arhitectura să ajungă la cât mai mulţi copii de diferite grupe de vârstă, într-un mod profesionist, Asociația De-a arhitectura a pregătit în prealabil cadrele didactice și arhitecții care predau în acest an școlar printr-o finanțare a Uniunii Arhitecților din România (UAR). Astfel, asociaţiile profesionale ale arhitecţilor contribuie şi prin investiţia în educaţia timpurie la schimbările atât de necesare în societatea noastră.
Mulțumiri:
Ordinul Arhitecților din România, filiala București.
Speaker-ilor: Ewa Struzynska, Suzanne de Laval, Barbara Feller, Heba Safey Eldeen, Magdalina Polinova Rajeva, Elchin Aliyev, Cristina Llorente-Roca, Tezcan Karakus Candan, Mia Roth-Cerina, Corina Drocaș, Ioana Ciurea, Hannes Hubrich, Raluca Iacob Pop, Carolina Pizzaro.
Lucrând sub deviza „Copiii noştri vor construi viitorul”, Grupul de Lucru „Arhitectura şi Copiii” al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor are ca obiectiv sprijinirea arhitecţilor şi profesorilor pentru a arăta copiilor şi tinerilor ce este arhtiectura de calitate şi mediul construit sustenabil. Astfel încât, în calitate de cetăţeni adulţi, utilizatori, clienţi şi factori de decizie, ei vor fi activi în a da formă lumii în care trăiesc, combinând inovaţia şi patrimoniul în crearea de comunităţi care favorizează o viaţă sănătoasă şi armonioasă pentru toţi. Ewa Struzynska, arhitect şi pictor care trăieşte la Paris din 1981, este preşedinte al Grupului de Lucru şi în această calitate promovează educaţia de arhitectură. Ne-a vorbit la conferinţă despre Premiile Cuburile de Aur, cu exemple venind de pe toate continentele şi cu vizibilitate mare la congresele UIA. Următoare ediţie a Premiilor va avea loc în anul 2017.
Suzanne de Laval, doctor arhitect şi cercetător suedez, ne-a povestit despre proiectul REBUS, un proiect al Uniunii Europene derulat în 12 şcoli din Danemarca, Suedia şi Norvegia, cu scopul de a dezvolta şi testa un Ghid de participare a copiilor la schimbările din şcoala/grădiniţa lor. Ghidul poate fi accesat pe site-ul REBUS în limba engleză şi tare ne-ar plăcea să îl traducă cineva în limba română şi să îl folosească şi în şcolile noastre. Interesante sunt şi site-ul Suzanne-i, www.arkitekturpedagogen.se precum şi site-ul Asociaţiei Suedeze a Arhitecţilor, www.arkitekt.se/arkis.
Barbara Feller, aflată pentru a doua oară în postura de conferenţiar la De-a arhitectura Talks, ne-a mai împărtăşit din mecanismele prin care funcţionează BINK, reţeaua dedicată cooperării la scară naţională a diferitelor persoane şi instituţii care lucrează în domeniul mediului construit, care oferă o gamă largă de perspective şi facilitează construcţia unui proiect comun. Barbara ne-a adus exemple de materiale tipărite produse de BINK (cărţi, broşuri, fişe) şi ne-a prezentat noua clădire inaugurată în inima unui parc din Innsbruck, destinată atelierelor şi activităţilor pentru copii şi tineri legate de mediul construit.
Heba Safey Eldeen, arhitect din Egipt, a prezentat cu căldură iniţiativele în domeniu din ţara sa, foarte variate şi colorate – iniţiative ale arhitecţilor de a îndruma grupurile de copii în modelarea spaţiului şcolilor, dar şi direcţii teoretice din lumea academică.
Despre iniţiativa unui grup din Bulgaria, care organizează ateliere foarte frumoase pentru copii, ne-a povestit arh. Magdalina Polinova Rajeva, şi ea membru al Grupului de Lucru UIA. Intrarea în şcolile din Bulgaria s-a produs punctual, în 10 şcoli vreme de 2 ani, cu sprijinul financiar al unei fundaţii. Din păcate, un astfel de efort nu poate fi susţinut de asociaţiile profesionale ale arhitecţilor din Bulgaria (similar OAR, UAR), datorită faptului că ei nu beneficiază de fondurile taxa de timbru.
Elchin Aliyev este arhitect din Baku, Azerbaijan, un promotor hotărât al educaţiei copiilor înspre arhitectura de patrimoniu. Imaginile foarte frumoase care au însoţit prezentarea sa au inclus şi ilustraţii făcute de el reprezentând construcţii monument din Azerbaijan, incluse într-o carte distribuită în şcoli.
Cristina Llorente a fondat în anul 2009 împreună cu Pablo Amor organizaţia Arquitectives şi dau copiilor posibilitatea de a dobândi un nou mod de a vedea lumea, de a cunoaşte mediul prin stimuli care le îmbunătăţesc creativitatea în timp ce promovează simţul de observaţie şi le dezvoltă atât gândirea critică, cât şi aptitudinile manuale. Ei au dezvoltat programul EmaC cu scopul explicit de a introduce în şcoli educaţia privind mediul construit. În cadrul prezentării sale am avut ocazia să vedem un scurt film al unui spectacol de dans realizat cu tineri liceeni, care are ca mobil cunoaşterea, experimentarea mediului arhitectural.
Tezcan Karakus Candan, arhitect şi preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din Turcia, filiala Ankara, ne-a vorbit despre proiectele pe care le dezvoltă pentru copii, în cadrul programului Copiii şi Arhitectura, încă din anul 2002. De 14 ani acest proiect al filialei Ankara a asociaţiei profesionale a arhitecţilor mediază arhitectura către copii, în proiecte în şcoli şi în afara şcolilor, cu sprijinul Ankara University Center For Research on Child Culture (CRCC), Ministerul Educaţiei Naţionale, Asociaţia pentru Guvernare şi Dramaturgie Contemporană din Ankara, municipalitatea din Çankaya.
Arh. Mia Roth-Cerina din Croaţia ne-a impresionat prin prezentarea foarte structurată a acţiunilor sinergice desfăşurate în Croaţia în ultimii cinci ani, în cadrul programului interdisciplinar şi inter-instituţional „Eu şi Spaţiul”. S-au dezvoltat mai multe tipuri de ateliere şi s-au derulat mai bine de 80 dintre ele în cei cinci ani de când a fost înfiinţat, implicând un număr mare de copii, arhitecţi şi profesori. Majoritatea atelierelor au fost derulate în şcoli elementare, cu obiectivul de a introduce subiecte ca arhitectura, planificarea, alfabetizarea spaţială, patrimoniul şi participarea publică în cadrul curricular.
După o succintă prezentare a dimensiunii programului educaţional al De-a arhitectura susţinută de arh. Miruna Grigorescu, două dintre voluntarele programului, arh. Ioana Ciurea şi profesor psihopedagog Corina Drocaş au prezentat o perspectivă inedită: materialele dezvoltate pentru cursul „De-a arhitectura în oraşul meu” au fost adaptate şi utilizate, cu răbdare şi dedicaţie, într-o clasă de copii cu dizabilităţi. Felul în care cursul i-a făcut să îşi dea seama că cunoştinţele dobândite în şcoală au relevanţă şi aplicabilitate în lumea reală, precum şi deschiderea pe care a provocat-o spre oraş a fost benefică pentru elevi şi a adus satisfacţie celor două temerare.
Hannes Hubrich, afiliat Ordinului Arhitecţilor din Thuringia, al cărui vice-preşedinte a fost până în anul 2013 şi Universităţii Bauhaus din Weimar, a susţinut o prezentare care s-a dorit argumentul pentru arhitectură ca subiect şi mijloc perfect pentru învăţare. Interesantă a fost abordarea educaţiei iniţiale a profesorilor şi învăţătorilor, care, în Germania, cuprinde concepte de educaţie despre mediul construit. Cheia pentru rezultate bune este o cooperare strânsă între organizaţiile profesionale ale arhitecţilor şi institutele de formare ale profesorilor, universităţi, şcoli şi profesori informaţi.
Raluca Iacob-Pop a reprezentat un moment aparte în conferinţă. Singura prezentatoare care nu se identifică cu domeniul arhtiecturii ca formaţie sau activitate, Raluca a vorbit despre proiectul Susţine Cultura în Educaţie, vorbind despre cum practicile culturale cu o dimensiune educațională sunt din ce în ce mai numeroase, însă politicile publice sunt relative deconectate de la această dinamică. Ea este preocupată de cum putem contribui, din societatea civilă, la punerea în valoare a organizațiilor și exemplelor pozitive din acest domeniu, pentru a da impulsul pentru susținerea publică necesară pentru dezvoltarea de activități și proiecte valoroase în continuare. Un moment important, care invită la reflecţie asupra culturii în educaţie.
Finalul conferinţei a reprezentat o premieră tehnică pentru noi – o scurtă prezentare susţinută prin intermediul internet-ului de Carolina Pizarro Hernandez, arhitect, muzeograf, scenograf şi producător de activităţi culturale. Ea a descris pe scurt proiectul „Vreau un oraş fericit”, la care au participat 20 de şcoli din cartiere vulnerabile din San Jose, cu următoarele activităţi: teatru de păpuşi „O comunitate pentru toţi”, un atelier pentru aflat opiniile copiilor, un atelier artistic predat de studenţi şi, o lună mai târziu, reîntorşi în şcoală, arhitecţilor le-au fost prezentate machetele de oraş făcute din materiale reciclate de copii împreună cu profesori de materii diferite – iniţiind un dialog între subiectele promovate de arhitecţi şi curricula oficială a Ministerului Educaţiei.
Nu vrem să încheiem acest raport fără să mulţumim arh. Ana Hogaş (Into the World) pentru traducere simultană, Babylon Consult pentru echipamentele necesare traducerii, Tarte Mici pentru prânzul delicios şi frumos, Hotel Cişmigiu pentru că ne-au facilitat găzduirea la Institutul Cervantes – şi întregii echipe De-a arhitectura care s-a ocupat de înscrieri, fotografii, lumini şi au fost gazde bune invitaţilor noştri.
Pe data viitoare!