De-a Arhitectura la Bienala de Arhitectură de la Veneţia

Bienala de la Veneția este de peste 120 de ani cea mai prestigioasă instituție culturală din lume. Fondată în 1895, când a avut loc prima expoziție internațională de artă, bienala are în prezent peste 500 000 de vizitatori numai la această expoziție. În anii 1930-1940 au fost inaugurate noi categorii ale bienalei: muzică, cinema și teatru, în 1980 a fost deschisă prima bienală de arhitectură, iar în 1999 cea de dans.

România a participat pentru prima dată cu o expoziție națională la bienala de artă în 1924, iar în 1938 a construit pavilionul național. După război a participat fără întrerupere între 1954 și 1982, absentând în 1984 şi 1986, revenind apoi în 1988. Prima expoziție la Bienala de Arhitectură a României a fost în 1991.

Începând cu  anul 2000, Veneția găzduiește în anii pari bienala de arhitectură, iar în cei impari pe cea de arte, în mai multe spații devenite deja emblematice pentru cultura mondială: parcul Giardini, singurul mare parc al orașului, unde se găsesc pavilioanele naționale, printre care și cel al României, și Arsenale, clădirile vechiului șantier naval unde s-au construit până în secolul XIX, corăbiile celebrei flote venețiene.

Timp de 6 luni, din 26 mai până în 25 noiembrie, numai cele două locații principale ale Bienalei de Arhitectură, Giardini și Arsenale, primesc peste 260 000 de vizitatori din toate colțurile lumii (conform biletelor vândute în 2016), iar lor li se adaugă noi locații cu expoziții inedite la fiecare ediție, cu sau fără bilete de intrare, așadar numărul celor care vizitează și participă la Bienala de Arhitectură este mult mai mare. La ediția din 2018 sunt prezente 65 de pavilioane naționale, în cele două locații, precum și în oraș, precum și 29 de participanți individuali (firme de arhitectură).

La sfârșitul lunii aprilie două grupe de elevi care participă în programul De-a arhitectura, una din Cluj și una din București, au răspuns provocării echipei Mnemonics de a imagina blocul lor din viitor. Mnemonics este proiectul care reprezintă România la a XVI-a ediție a Bienalei de Arhitectură de la Veneția, cel mai important eveniment de arhitectură la nivel mondial.

Proiectul Mnemonics pune în discuție funcția social-culturală a spațiului liber al orașelor românești. Conceptul Mnemonics, într-o abordare scenografică, descrie un vast teritoriu al libertății mai multor generații din România – libertatea de mișcare, libertatea intenției și a imaginației, libertatea reaccesării amintirilor copilăriei și a reaproprierii aspectelor sale ludice maturității.”, se menţionează în comunicatul de presă al echipei Mnemonics.

Ambele grupe de copii au primit același desen, al unei fațade de locuință colectivă tip, ubicuă și ambiguă și, spre surprinderea noastră, fiind foarte familiarizați cu ea, au avut nevoie de ceva timp să își pună imaginația în funcțiune să o reinterpreteze, într-o viziune de viitor. La final toate desenele copiilor transformaseră clădirile în niște mici oaze verzi, unele chiar mobile, pentru a putea fi în vacanță-acasă, dar mai ales în clădiri cu care și în care te poți juca.

Cele 20 de desene au fost mixate și transformate de echipa Mnemonics într-un desen uriaș de 4×10 m care a îmbrăcat unul din pereții pavilionului României, continuând astfel ilustrarea evoluției locuirii colective românești, cu viziunea viitorului. Fiecare etapă a acestei evoluții este completată cu un scurt film ce rulează în loop, pe un mic monitor și cu o colecție de cartoline ce descriu jocurile urbane ale copilăriei, din 1950-2000.

De-a Arhitectura este prezentată prin cele două filme realizate în timpul celor două ateliere și de cartolinele De-a arhitectura care descriu procesul educațional, ca un nou mod de a te juca cu orașul. Pavilionul în sine este un loc de joacă unde regăsim obiectele care mobilau spațiul dintre blocurile perioadei comuniste: leagănele, rotativa, masa de ping-pong de beton, bătătorul de covoare ce putea fi pentru copii poartă de fotbal, fileu de volei, bară de cățărat, etc., iar la intrare șotronul.

Pe 25 mai 2018 a  avut loc inaugurarea oficială a Pavilionului României și am avut plăcerea să țin un scurt discurs de deschidere alături de: curatorul pavilionului României – arh. Attila Kim, curatorul expoziției din 2018 – arh. Romeo Cuc (echipa Mnemonics), Krizbai Béla Dan – vicepreședintele Institutului Cultural Român și prof. univ. dr. Cristian Luca – director adjunct al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică Veneția.

În perioada septembrie – noiembrie 2018 sperăm să organizăm o serie de ateliere în pavilionul nostru cu copiii din Veneția.

Vizitarea întregii expoziții a bienalei necesită câteva zile și este un adevărat tur de forță, atât fizică, cât și intelectuală. De aceea, pentru călătorul grăbit, au apărut pe diverse site-uri clasamente ale celor 7, 10 sau 12 „must see” [n.r. neapărat de văzut] pavilioane și expoziții și ne bucurăm că pavilionul României este unul dintre ele. De exemplu: „the prize for the most fun pavilion certainly goes to the playground of Romania” [n.r. premiul pentru cel mai distractiv pavilion îi aparţine cu siguranţă locului de joacă al României].

Lista de „must see” a delegației De-a Arhitectura include, alături de pavilionul nostru, pe cel al Germaniei,  pentru cea mai bună lecție despre cum se face o expoziție cu conținut și impact, cu mijloace de expresie minimale, pe cel al Argentinei, pentru modul de transmitere a senzației de nemărginire, pe cel al Elveției, nu doar pentru că a luat Leul de aur (trofeul pentru cea mai bună expoziție), ci și pentru că e cel mai bun exemplu construit al lecției De-a arhitectura „Scara și proporțiile”, pe cel al Țărilor nordice, întotdeauna cea mai frumoasă clădire din Giardini, indiferent de ce ai pune înăuntru, pe cel al Vaticanului, aspirațional pentru noi, nu am ajuns sa-l vedem, dar a fost mult lăudat de toți vizitatorii, și, nu în ultimul rând, machetele lui Peter Zumthor, o aducerea aminte a ceea ce înseamnă să fii Arhitect.

Pavilionul Germaniei

Pavilionul Germaniei

Pavilionul Argentinei

Pavilionul Elveţiei

Pavilionul Ţărilor nordice

Nu sunt de ratat nici pavilioanele Franței, Olandei, Braziliei, Israelului, Austriei, Mexicului, Perului, Chinei, expoziția din pavilionul central din Arsenale, în special instalațiile lui Dorte Mandrup și Alison Brooks și cea a tinerilor arhitecți din Palazzo Mora, (2 Young Talent Architecture Award 2018).

Fotografiile surprind destul de puțin din bogăția experienței bienalei, aducându-ne aminte încă o dată că arhitectura este foarte greu de înțeles din fotografii, ea trebuie trăită.

Mulțumim Institutului Cultural Român (ICR) din Veneția pentru găzduire, Ordinului Arhitecţilor din România (OAR) pentru susținerea programului cultural, echipei proiectului Mnemonics și curatorului pavilionului României, arh. Attila Kim, pentru invitația de a participa la acest eveniment, precum și Uniunii Arhitecţilor din România (UAR), ICR și Ministerului Culturii care fac posibilă participarea arhitecților români în acest eveniment la fiecare doi ani.

Proiectul Mnemonics este conceput și dezvoltat de către o echipă pluridisciplinară de arhitecți și artiști vizuali, înscriindu-se în acest demers următorii: Romeo Cuc (coordonator), Mihai Gheorghe (art director), Irina Petra Gudană (comunicare), Roxana Pop (graphic design), Raluca Sabău (design), Vlad Tomei (copywriter).

Parteneri cu proiecte prezente în expoziție: Asociația De-a Arhitectura, Asociația Komunitas, CeRe, Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu.

Autor text: arh. Mina Sava
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografi: arh. Eliza Jurca, arh. Veronica Sava

0