de-a arhitectura is… Creating the Future / 1

În perioada 8-10 Mai 2014, echipa De-a arhitectura a participat la conferinţa internaţională de educaţie de arhitectură pentru copii şi tineri, “Creating the Future 2.0.”, organizată de ARKKI, şcoală de arhitectură pentru copii şi tineri din Helsinki, Finlanda, una dintre primele şcoli de acest gen din lume, care îşi desfăşoară activitatea încă din 1993. Prima conferință ARKKI a avut loc în urmă cu 5 ani și se pare că mulți dintre cei prezenți la ediția de anul acesta au fost și la conferința precedentă.

IMG_2680

Au participat arhitecţi din peste 30 de ţări, toţi uniţi de aceeași pasiune pentru a deschide copiilor privirea către arhitectură și mediu construit. Este un domeniu relativ nou în lume. Primele iniţiative au început în anii 1990 în Finlanda, Anglia, Franţa, Germania, Elveţia. Abia din anii 2000 a crescut interesul arhitecţilor pentru a lucra cu copiii. Se poate vorbi acum de o efervescenţă în multe locuri din lume, și din prezentările făcute de arhitecţi din Japonia, Columbia, Spania, Norvegia, Suedia, Austria, Estonia, se putea constata că sunt grupuri active de arhitecţi în acest domeniu al educației de mediu construit. Cele mai multe iniţiative internaţionale au început din sectorul privat şi apoi au mers ulterior spre şcolile de stat. Fie au fost mai întâi cluburi de arhitectură pentru copii, fie ateliere punctuale în cadrul unor evenimente culturale sau al unor proiecte cu obiective de dezvoltare comunitară, etc. Cert este că, peste tot unde există grupuri de arhitecți implicați în lucrul cu copiii, este recunoscută necesitatea de a introduce o curriculă de arhitectură şi mediu construit în şcoli.

În România, demersul De-a arhitectura de introducere a unei discipline opționale în școli a început în 2012, prin dezvoltarea materialului didactic “De-a arhitectura în oraşul meu”, care a generat apoi un program cultural mai amplu, care cuprinde în prezent De-a Aarhitectura Povestită, De-a Arhitectura Hands On, Training De-a Arhitectura pentru cadre didactice și arhitecți voluntari, De-a Arhitectura Talks (prima ediție programată în octombrie 2014), De-a Arhitectura “de vară“ (prima ediție în lunile iulie-august 2014), etc.

Evenimentul a durat două zile, iar conferințele au fost completate de ateliere practice, ţinute de diverşi arhitecţi activi în acest domeniu, în care participanții adulţi, majoritatea arhitecţi, aveau rolul de copiilor. Ideea era de a experimenta aceste ateliere din perspectiva unui copil, dar şi de a înţelege strategia pedagogică  propusă şi obiectivele didactice și de a lucra împreună cu participanții pe sugestii concrete.  În prima seară, organizatorii au lansat și o expoziție organizată în Laituri – spațiul centrului de informare al departamentului de planificare urbană al administrației publice locale Helsinki. Expoziția cuprindea  2000 de lucrări realizate în cadrul școlii ARKKI de 500 de cursanți, în ultimele 6 luni.

Urmează o scurtă trecere în revistă a principalelor idei prezentate de cei care au urcat pe scena evenimentului in prima zi:

1.Paavo Arhinmaki – reprezentant pentru cultură în parlamentul finlandez, care a vorbit despre lansarea politicii culturale finlandeze pentru copii, “Children cultural policy of Finland” pentru următorii cinci ani, ce are ca scop creşterea numărului şi a calităţii activităţilor culturale în educaţia copiilor. Până foaret recent ministru al culturii, vorbitorul a subliniat, în contextul conferinţei, că una dintre direcţiile principale este să se accentueze implicarea copiilor în activităţi de arhitectură şi de educaţie a mediului construit. Documentul de politică publică inițiat și promovat de dl Arhinmaki și aprobat recent la nivel național ca program guvernamental, este continuat și de actualul guvern. Iată un link către pagina în limba engleză a Ministerului Educaţiei şi Culturii din Finlanda, secţiunea dedicată „Children’s culture”.

2. Jaana Rasanen – Architecture Information Center Finlanda –  a explicat că primul document de politică public pentru arhitectură în Finlanda a fost asumat în 1998 în regiunea Ita Suomi.  Genul de acțiuni considerate prioritare în astfel de documente de politică publică atât la nivel local cât și la nivel național sunt în strânsă legătură atât cu educația copiilor, dar și cu sensibilizarea adulților cu privire la mediul construit și la patrimoniu. Practic, procesele de elaborare a documentelor de politici publice de arhitectură și respectiv procesele de educație de arhitectură se sprijină reciproc: documentele de politici publice de arhitectură cresc credibilitatea educației de arhitectură care este luată astfel în serios, iar procesele participative de elaborare pentru politicile publice de arhitectură sunt imposibile în lipsa unor cetățeni și factori de decizie care să fie deja atenți la calitatea mediului construit, deci care să fi fost deja sensibilizați asupra acestor aspect prin procese de educație și conștientizare. Centrul de Informare despre Arhitectură din Finlanda promovează procese participative ,  dar și www.finisharchitecture.fi

3.Barbara Feller Austria – BINK Initiative, Austria.  În Austria, nu există o politică de arhitectură sau politici naționale de educaţie culturală pentru copii, dar există priorități în aceste direcții, la nivel de regiuni și de orașe. deși educația de mediu construit este parte din curiculă, profesorii nu se simt prea siguri pe ei în acest domeniu. Ideea generală este de a pregăti pe viitorii adulți să vadă și să poată vorbi despre mediul lor de viață, și să își accepte responsabilitățile lor de cetățeni. Numai prin pregătirea acestora să aibă abilități de înțelegere a diversității și a valorii  ne asigurăm că protejăm generația de mâine de o acceptare pasivă.

Pe lângă departamentele specializate de la organizația profesională a arhitecţilor, în Austria există şi multe ONG-uri care activează în domeniul educaţiei de arhitectura pentru copii şi tineri. Scopul BINK este de a unifica într-o reţea naţională toate aceste iniţiative, pentru a crea o platform comună şi a putea accesa mai uşor fonduri. Pe www.bink.at există  o bază de date cu materiale didactice, majoritatea gândite să fie predate de către cadrele didactice. O idee interesantă este și aceea a organizației profesionale a inginerilor structurişti care au dezvoltat şi ei ateliere pentru copii, cuplându-le cu cele de arhitectură, pentru a atrage copii și tineri spre domeniul lor.

4.Andreia Penaloza Caicedo – Columbia, cadru universitar la Universitatea de Arhitectură din Cartagena. În Columbia, în ciuda discrepanţei dintre clasa săracă şi cea medie şi bogată, sunt numeroase acţiunile de mediere a arhitecturii către copii şi tineri, văzute adesea ca un mijloc de integrare şi coeziune socială.  Acestea sunt conduse de către arhitecţi independenţi, şcoli de arhitectură sau ONG-uri.

Archi zoom are proiect similar cu “De-a arhitectura în oraşul meu” (selectat în competiția Golden Cubes a International Union of Architects),  cei de la School of architecture PUJ construiesc case reale împreună cu copiii, Muzeul de arhitectura Leopoldo Rother  găzduieşte zilnic  ateliere de arhitectură pentru copii, Social and Political Science University UTB refac clădirile din materiale locale din sate, cu ajutorul copiilor (La Casa – selectat în competiția Golden Cubes a International Union of Architects) , Alvaro Restrepo, un artist coregraf, propune o combinaţie între mişcare, dans, cultură şi spaţiu (el Colegio del Cuorpo – my body, my house). Majoritatea acţiunilor sunt o colaborare între pedagogi, arhitecţi, sociologi şi chiar artişti.

5. Hanneke Scott van Wel – architect olandez care trăiește în Scoţia, doreşte să “reîmprospăteze” jocurile de construit cu cuburi, și au inițiat un proiect de cercetare prin care să construiască un sistem de evaluare și să poată demonstra cât sunt de utile lecțiile și jocurile de arhitectură în evoluția copiilor. Există numeroase provocări pentru a face măsurători viabile în acest domeniu. Au început deja să lucreze cu chestionare prin care să măsoare diverse aspect chiar cu copii mici, cu simboluri. Vor să studieze impactul acestui joc asupra dezvoltării abilităţilor de percepţie spaţială  a copiilor.Din cuburi mari de carton, au făcut un joc la scară mare, pe care l-au utilizat la Bienala de la Veneţia în 2012, dar şi la Helsinki,  în cadrul atelierului pe care l-au propus în cadrul conferinței ARKKI.

6. Alf Howlid – arhitect, Centrul Norvegian pentru Arhitectură și Design realizează  ateliere foarte interesante cu adolescenţi. Temele acestor ateliere sunt aflate la intersecţia dintre arhitectură şi fizica structurilor. Lucrează în special cu ei, pentru că sunt într-o perioadă critică a vieţii lor, în care se petrec transformări importante ale corpului lor, şi de aceea le propun să simtă forţele fizicii construcţiilor cu propriul corp. Un principiu foarte important pentru aceste ateliere este și cel legat de experiența direct de învățare pentru o generație de adolescenți care petrec foarte mult timp în mediu virtual. Copiii și adolescenții de azi sunt înconjurați de foarte multe imagini și de mulți adulți care vor să îi învețe ceva ce le va fi util în viitor. Dar cât sunt ei încurajați să experiementeze, să se angajeze în învățare cu toată convingerea? Să decidă ei dacă este sau nu important pentru ei?

Mâine, same place, povestea celor întâmplate în a doua zi a conferinţei.

2