„De-a arhitectura în școala mea” 2018-2019 la Școala Gimnazială Orizont din București

Programul educaţional „De-a arhitectura în şcoala mea” a fost lansat de Asociaţia De-a Arhitectura ca pilot în Timişoara în 2015. Sub ghidajul arhitectului îndrumător şi al cadrului didactic de la clasă, elevii au oportunitatea de a își reimagina spațiul școlii și de a îl îmbunătăți în urma unui proces de investigare, documentare și analizare a nevoilor existente. Soluția gândită de ei poate prinde contur cu sprijinul finanțării oferite de Asociația De-a Arhitectura și de partenerii acesteia.

Pe 6 mai 2019 a avut loc jurizarea proiectelor înscrise în cadrul sesiunii de finanţare a proiectelor „De-a arhitectura în şcoala mea” 2019. Din cele 17 şcoli care au participat în program, Școala Gimnazială Orizont din București a câștigat premiul I și finanțarea necesară pentru a-și pune proiectul în practică. Mulțumim Fundaţiei Comunitare Bucureşti prin Swimathon Bucureşti 2018, eveniment de înot și strângere de fonduri pentru proiecte ale comunității, echipelor care au înotat și ne-au susținut: ARHimede 2018 (arh. Alex Axinte, Mihai Botez, Letitia Roşculeţ, arh. Monica Săbău, arh. Andrei Șerbescu), Banca Românească (Matei Orzu, Antonio Rentea, Irina Șercăianu, Irina Șubulică), NOD pentru De-a Arhitectura (Andra Berilă, Andrei Carcea, Dana Marin, Emilian Zamfir), Banca Românească, Nod makerspace, MORMI şi Piatra Online care au făcut posibilă această finanțare.

Timp de un an de zile elevii clasei a VIII-a A, alături de colegii lor mai mici, de la clasa a II-a A, ghidaţi de arh. Monica Lăzărică, arh. Ioana Cristina Ion şi dirigintele Nicoleta Beliciu au lucrat la construirea unui spaţiu verde pentru relaxare, socializare şi activităţi outdoor în curtea școlii lor. În perioada septembrie-octombrie 2019 proiectul a fost continuat de elevii clasei a IV-a A, culminând cu inaugurarea lui pe 14 octombrie la Școala Gimnazială Orizont din București.

Ioana ne împărtășește în cele ce urmează o poveste despre perseverență, entuziasm, suport, implicare și despre puterea comunității de a schimba lucrurile în mai bine.

Anul şcolar 2018-2019 a fost un an cu multe provocări, dar printre cele mai spectaculoase aş aminti-o pe cea care mi-a dat emoţii până de curând și despre care o să vă povestesc în cele ce urmează.

În toamna lui 2018 am ales să fac voluntariat în cadrul programului „De-a arhitectura în şcoala mea” la clasa a VIII-a A a Şcolii Gimnaziale Orizont, şcoală ce s-a dovedit a fi una cu mulţi oameni implicaţi şi dedicaţi. Alături de mine în tot acest parcurs le-am avut şi încă le mai am pe doamna profesoară Nicoleta Beliciu şi colega mea, arhitect Monica Lăzărică. Sunt bucuroasă să constat că suntem o echipă ce şi-a dus la îndeplinire visul.

La început am avut ceva emoții, când în program s-a înscris o clasă a VIII-a care, teoretic, dar şi practic, se pregătea de examenul de capacitate. Cu toate că implicarea tuturor a fost mare, având în vedere contextul, nu am crezut că proiectul nostru avea să câştige. În prima etapă copiii au analizat, au scotocit şi au întrebat printre alți elevi şi profesori cum le-ar plăcea să arate școala lor. Au aflat aproape totul despre spațiul fizic al instituției pe care o frecventează și despre nevoile existente şi au venit cu mai multe propuneri, care mai de care mai îndrăzneţe.

Având, oarecum ca „pe tavă”, terenul aflat în paragină care exista, au decis ca intervenţia să se facă în acel colţ uitat de lume, iar propunerile de transformare ale spațiului curgeau necontenit: de la piscină şi cinematograf în aer liber, la zonă de livadă sau părculeţ cu locuri de joacă, relaxare şi socializare. Pentru că aveam atâtea variante din care să alegem am votat, iar rezultatul este ceea ce se vede în proiect: un loc în care puteam face cam tot ce au sugerat, mai puţin ceea ce ţinea de construit şi implicit de autorizaţii de construire.

Ne-am dorit ca de amenajare să se bucure cât mai mulți beneficiari, deopotrivă elevi și cadre didactice, aşa că am organizat spațiul pe centre de interes. Astfel, amenajarea cuprinde: jocuri interactive pe aleea jocurilor, spații pentru socializare, o grădină de legume și una de flori, o livadă și un spațiu pentru organizarea cursurilor în aer liber.

În urma susţinerii proiectului în cadrul consiliului profesoral, elevii au obţinut acordul doamnei director, astfel căpătând mai multă încredere în forţele lor şi implicit dorința de a merge mai departe. Având suportul moral al doamnelor directoare şi ajutorul tuturor cadrelor didactice care s-au implicat în organizarea târgurilor de Crăciun şi de Paşte, copiii au obţinut un buget de 10 781 lei, bani ce aveam să-i folosim pentru implementarea proiectului. După care și-au înscris ideea la sesiunea de finanțare a proiectelor „De-a arhitectura în școala mea” şiii… au câştigat. Parcă nici nu ne dezmeticisem bine după „predare” şi a trebuit să începem etapa implementării, euforici în urma veştii.

 

Inițial am început prin a săpa şi curăţa terenul de molozul şi buruienile ce păreau să fie acolo bine înfipte în pământ. Copiii au văzut ce înseamnă să faci bătături în palme şi să pleci de pe teren cu oboseala bunicilor noștri, dar cu acea împlinire că au realizat ceva bun în ziua aceea, că au lăsat ceva în urmă. Veneau cu drag să-şi vadă rodul muncii.

Dar terenul s-a dovedit a fi mai tare ca noi şi, cu toate eforturile noastre, am concluzionat că cel mai bine este să plătim o firmă specializată să ne ajute cu o parte din lucrări. Odată cu vacanţa au început şi căutările. Greu am găsit o firmă serioasă care să ducă la îndeplinire cerinţele noastre şi să se încadreze în bugetul nostru limitat. Se pare că cei care au decis să ne ajute, respectiv cei de la firma Maple Architectural Design, au înţeles cel mai bine scopul proiectului, iar doamna Andreea Răducu este cea care ne-a călăuzit chiar şi după ce am încheiat colaborarea, fiind implicată și cu alte ocazii în proiecte de voluntariat.

În timp ce echipa celor specializaţi îşi făcea treaba pe teren, noi, copiii şi doamna dirigintă, am început să măsurăm, să tăiem şi să prindem scândurile de lemn pentru a realiza băncuţele. Cu iscusinţă şi răbdare am descoperit că geometria ne este de folos în viaţă, unii dintre copii având un simţ destul de bun al vederii în spaţiu şi găsind soluţii ingenioase la problemele neprevăzute. Bravo lor! Aşa ne-am continuat activitatea timp de aproximativ o săptămână, în care a trebuit să venim să udăm şi gazonul de două ori pe zi. Închegasem deja câteva băncuţe şi o jardinieră.

Pentru că elevii clasei a VIII-a A urmau să se înscrie la liceele unde intraseră şi nu mai aveau mult timp disponibil, iar din vacanţă nu mai rămăsese mult, am cerut ajutor viitoarei generaţii de copii şi părinţi, care s-au implicat trup şi suflet. În săptămânile care au urmat, clasa a V-a A, copii şi părinţi deopotrivă, au lucrat cot la cot pentru a duce la bun sfârşit ceea ce era de implementat. „Ioana, ce mai facem?”, „Mai trebuie ceva cumpărat?”, „Pot să te ajut?”, „Să le dăm copiilor să facă acest lucru, că se descurcă.”, „Am nevoie de 3-4 copii să mă ajute!”, „Hai, toată lumea la cărat: scoarţă sau pietriş!” au zumzăit continuu. Am avut încredere totală în tătici când venea vorba de prinderi sau de tăiat scândurile de lemn. Au fost câteva mămici chiar pricepute când a trebuit să înfrumuseţeze şi să armonizeze culorile, iar copiii inimoşi se implicau cu drag că ştiau că fac „o treabă de oameni mari”. Am primit şi oferit sfaturi, iar comunicare între noi a existat tot timpul. Ştiţi cum lucrează albinele într-un stup? Cam aşa am fost şi noi atunci. Chiar suntem o echipă!

Chiar şi în ultimele zile, înainte de implementare, au venit şi au ajutat la pregătiri ca totul să iasă bine. Am simţit că fac parte dintr-o comunitate unde erau împărtăşite aceleaşi valori: bunăvoinţa, respectul, perseverenţa, responsabilitatea, răbdarea, empatia şi spiritul de echipă.

Interesul a fost și este unul comun şi îl ştim cu toţii: proiectul este pentru şcoală şi vor beneficia de el generaţii de elevi, dar eu simt nevoia să le mulţumesc pentru sprijinul oferit mie, pentru că au fost implicaţi până în măduva oaselor şi pentru că am simţit că mă ajută pe mine. „Când toţi vrem acelaşi lucru, cu siguranţă se întâmplă!”

Am să prezint pe zile ceea ce am realizat încetul cu încetul:

  • Ziua 1 (3 octombrie 2018): am vizitat şcoala şi am văzut terenul
  • Ziua 2 (10 octombrie 2018): am avut prezentarea unor modele de şcoli
  • Ziua 3 (26 noiembrie 2018): pregătiri de Târgul de Moş Nicolae
  • Ziua 4 (6 decembrie 2018): târgul unde au strâns 700 lei
  • Ziua 5 (12 decembrie 2018): scrisori între clase şi vizita arhitectului voluntar din Mexic la lecţia de fundraising

  • Ziua 6 (13 februarie 2019): măsurători pe teren, releveu
  • Ziua 7 (21 martie 2019): curăţat terenul, plantat rugii de mure şi un coacăz
  • Ziua 8 (3 si 4 aprilie 2019): Târgul de Paşte suplimentează bugetul inițial cu 10 781 lei, vospit anvelope şi realizat primul scăunel din cauciuc
  • Ziua 9 (17 aprilie 2019): prin administraţia şcolilor, o firmă specializată a venit să niveleze terenul şi să ridice molozul
  • Ziua 10 (5 mai 2019): când rugii de mure au prins, s-a afişat proiectul în şcoală 🙂

  • Ziua 11 (13 mai 2019): achiziţionarea gărduleţelor din răchită și s-a adus pământ suplimentar
  • Ziua 12 (21 mai 2019): am cumpărat balast (granulaţie 16-32 mm) pentru realizarea stratului suport al aleilor
  • Ziua 13 (29 mai 2019): am început trasarea şi săparea aleilor
  • Ziua 14 (31 iulie 2019): vacanţă, soare, cald, bălării crescute pe teren ca şi cum nimic nu făcusem până atunci :), dar primele mure pârguite ne dădeau speranţă
  • Ziua 15 (13 august 2019): arhitecţii erbicidează terenului

  • Ziua 16 (18 august 2019): curăţarea terenului de iarba uscată
  • Ziua 17 (19 august 2019): echipa specializată pe teren pregătind solul, copiii lucrând cot la cot la realizarea băncuţelor şi a scăunelelor din cauciuc, prima recoltă de mure.
  • Ziua 18 (20 august 2019): însămânţarea terenului, lucru intens cu copiii la realizarea băncuţelor
  • Ziua 19 (21 august 2019): începem udarea gazonului de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), realizarea primei jardinière din lemn
  • Ziua 20 (22 august 2019): prima poziţionare a băncuţei pe locul rezervat orei în aer liber

  • Ziua 21 (23 august 2019): primii părinţi din colectivul clasei a IV-a sar în ajutor
  • Ziua 22 (24 august 2019): multe mâini pricepute oferă sprijin în implementare, totul capătă formă şi mai multă culoare, iarba încolţeşte
  • Ziua 23 (26 august 2019): se acoperă aleile cu folia de geotextil, se lăcuiesc băncuţele
  • Ziua 24 (28-29 august 2019): ne trezim cu Minionul 🙂 şi lucrăm până seara târziu la lumina lanternelor din telefon
  • Ziua 25 (31 august 2019): continuăm să udăm de două ori pe zi, până se vede iarba (VERDE Stop :))
  • Ziua 26 (6 septembrie 2019): băncuţele sunt gata, 5 saci mari de scoarţă au sosit de la Târgovişte

  • Ziua 27 (13 septembrie 2019): începem un nou an şcolar, noua generaţie de elevi de clasa a V-a îşi ia rolul în serios şi continuă munca în echipă alături de părinţii lor, desfăşurare de forţe pe tot parcursul zilei: cărat pietriş şi scoarţă, uniformizat pe teren straturile aferente, vopsit şi înfrumuseţat scăunelul şi catedra doamnei pentru locul rezervat orei în aer liber, fixate gărduleţele de răchită, tuns gazonul
  • Ziua 28 (17 septembrie 2019): vopsită aleea jocurilor cu traseul parkour pentru cei mici
  • Ziua 29 (12 octombrie 2019): ultimele pregătiri înainte de inaugurare, plantat crizanteme în jardinierele din cauciuc şi săpat groapa pentru primul gutui la inaugurare.

  • Ziua 30 (14 octombrie 2019): INAUGURAREA 🙂

După cum se vede, se poate spune că am lucrat o lună de zile. Calendaristic însă, totul s-a întins pe un an întreg.

Mulţumim Școlii Gimnaziale Orizont din București pentru parteneriat, sponsorului Maple Architectural Design – doamnei Andreea Răducu pentru suport, celor 30 de elevi ai clasei a VIII-a A, celor 60 de părinți și elevi ai clasei IV-a A, celor 30 de elevi ai clasei a II-a A, elevilor şi cadrelor didactice din şcoală care au susținut proiectul, precum și arhitecţilor Ioana Cristina Ion, Monica Lăzărică și doamnei diriginte Nicoleta Beliciu.

Pentru alte exemple de proiecte realizate în cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea” vă invităm să vizitați platforma dedicată.

*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.

Text: arh. Ioana Cristina Ion
Editor: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografi: arh. Ioana Cristina Ion, arh. Monica Lăzărică, prof. Nicoleta Beliciu

0