„De-a arhitectura în şcoala mea” 2017-2018: revitalizare curte interioară la Şcoala Gimnazială „Gheorghe Cioată” din Todireşti

De-a arhitectura în școala mea” este un program educaţional al Asociației De-a Arhitectura adresat elevilor din clasele a VI-a, a VII-a, a IX-a, a X-a şi a XI-a care se desfășoară pe parcursul unui an școlar ca opţional sau extracurricular. Programul le oferă elevilor, sub ghidajul arhitectului îndrumător şi al cadrului didactic de la clasă, oportunitatea de a contribui la design-ul și îmbunătățirea mediului în care petrec zilnic multe ore – şcoala. Pe lângă noțiunile teroretice de arhitectură și design pe care le acumulează, copiii realizează la final un proiect cu care participă la un concus de finanţare şi au şansa să implementeze proiectul dezvoltat la curs.

Pentru a afla mai multe despre experiența la clasă, cum se desfășoară cursul, care sunt provocările, dar și bucuriile acestei incursiuni, vă invităm să citiți mai jos povestea elevilor de la Școala Gimnazială „Gheorghe Cioată” din Todirești, judeţul Vaslui, spusă de arh. Tedy-Sorin Șopron.

Povestea De-a arhitectura a început la finalul lunii august 2017, când am primit un telefon de la arh. Florin Bodnar – coordonatorul De-a Arhitectura pe zona Moldovei. În urma discuției avute am acceptat fără să stau pe gânduri provocarea de a lua parte la programul „De-a arhitectura în școala mea”, la instituția de învăţământ gimnazial din comuna Todirești, aflată la aproximativ 40 de kilometri de municipiul Vaslui.

Începutul a fost greu pentru ambele părți. După ce am stabilit într-un final contactul cu profesorul coordonator din cadrul școlii, doamna Andreea Giurgea, profesoară de limba franceză, am stabilit de comun acord ziua și ora în care ne vom desfășura orele, în fiecare marți de la 7:15 dimineața. Ora și ziua au fost stabilite în urma discuțiilor avute atât cu conducerea școlii, cât și cu elevii, dar și cu părinții acestora.

Asupra structurii cursului am ajuns la o decizie în urma discuțiilor avute cu doamna profesoară, cu care am convenit să ne organizăm astfel: primele trei lecții au fost dedicate strict noțiunilor teoretice (normative de proiectare, legi, ş.a.). Aceste ore au fost destul de rigide întrucât a fost necesară introducerea unei serii de noțiuni tehnice și legislative de bază, însoțite de multe exemple din țară și din străinătate. Următoarele cinci lecţii au avut un caracter practic și interactiv (pentru a le capta atenția), analiza practică pe școala lor, cu plusurile și minusurile acesteia, studiu și propunere de afiș de promovare și realizarea decorațiunilor de Crăciun, ș.a.

În semestrul al II-lea au fost în prim plan realizarea releveului și a machetei școlii, urmată de o analiză a situației existente, deja începută anterior, și încercarea de găsire a unor soluții viabile pentru problemele întâmpinate. Zonele studiate, patru la număr, holul, spațiul polivalent, sala de clasă unde elevi își desfășurau orele și curtea interioară, au scos în evidență o lipsă acută a spațiilor amenajate destinate elevilor pe perioada pauzelor – locuri de stat, spații verzi, ş.a.

Încă din stadiul de analiză a proiectului au fost luate în calcul trei aspecte:

  • posibilitatea ca un numar cât mai mare de elevi să beneficieze de pe urma acestui proiect, având în final un impact mare asupra vieții sociale a școlii,
  • punerea în execuție să fie facilă, astfel încât cei care îl vor implementa să fie în primul rând chiar elevii,
  • posibilitatea de a implementa proiectul și în alte școli din zonă.

Astfel, împreună cu elevii, am hotărât ca zona propusă pentru intervenție să fie curtea interioară, întrucât în cadrul acelei zone au acces toți elevii școlii, de la grupele de grădiniță până la clasele primare și gimnaziale. Provocarea a fost să înțelegem și să găsim o rezolvare pentru a satisface nevoile tuturor grupelor de vârstă din cadrul școlii. Am fost plăcut surprins să constat că după aceste discuții elevii s-au mobilizat și au început să facă o muncă de analiză sociologică a nevoilor tuturor colegilor, muncă finalizată printr-o temă de proiectare pe care am încercat să o transpunem mai departe în proiect.

Nevoile elevilor nu erau exagerate: aceștia își doreau un spațiu cu locuri de stat unde să poată socializa, un spațiu verde, un loc unde să poată organiza întreceri sportive, deci un loc în care să petreacă pauzele cu plăcere. Rolul meu în toată această aventură a fost să îi ghidez pe parcursul procesului, lăsându-i pe elevi să constate și să analizeze nevoile colegilor la nivelul lor de percepție.

În momentul începerii proiectului, curtea interioară era constituită dintr-o dală de beton care pe alocuri avea nevoie de reparații urgente. Am propus ca pe această platformă să integrăm, pe lângă locuri de stat (bănci), care să faciliteze socializarea, o serie de jocuri ale copilăriei (precum șotronul), dar și o serie de activități sportive (precum tenis sau ping-pong).

Având în vedere că în cadrul școlii învață de la copii de grădiniță până la elevi de gimnaziu, a fost nevoie să acordăm o atenție deosebită fiecărei grupe de vârstă și să alegem mobilierul urban și activitățile desfăşurate astfel încât totul să se întâmple în condiții de maximă siguranță.

În esență, proiectul s-a dezvoltat pe două mari paliere:

  • latura socială – prin intermediul băncilor cu rol polarizator, bănci care asigurau siguranța în exploatare pentru toate grupele de vârstă existente, și prin intermediul jocurilor ce aveau rolul de a anima zona și a dezvolta activitățile în echipă;
  • palier sportiv – toate jocurile propuse, precum și mesele de biliard, au avut ca scop creșterea numărului activităților sportive practicate în şcoală, precum și jocul în echipă.

După finalizarea jurizării [n.r. De-a lungul anului şcolar 2017-2018, şcolile participante în programul „De-a arhitectura în şcoala mea” au luat parte la un concurs de finanţare de la sponsorul Digital Spirit.] și aflarea rezultatelor (unde am fost declarați câștigători alături de o altă școală), proiectul inițial a trecut printr-o fază de reproiectare. Ținând cont de concluziile juriului și de faptul că bugetul inițial a fost împărțit celor două echipe câștigătoare, a foat necesar să readaptăm bugetul, să fim inventivi și să căutăm soluții noi. Am diminuat anumite cheltuieli și am implicat multă resursă umană voluntară și ne-am folosit de resursele comunității:

  • mobilierul urban de catalog, propus inițial, a fost proiectat și executat în totalitate de voluntari;
  • mesele de ping-pong au fost înlocuite cu alte articole sportive – mingi de baschet, fotbal, volei, articole de fitness şi training sportiv;

  • spațiul verde propus inițial, format dintr-o perdea de tuia, a fost înlocuit cu vegetație locală ce va fi plantată în jardiniere în cadrul unor workshop-uri, de către profesorii de educație tehnologică și biologie;
  • redesenarea jocurilor şi repoziționarea acestora pentru o eficientizare a vopselurilor;
  • reparațiile la nivelul plăcii de beton.

După aflarea rezultatelor am avut o serie de întâlniri atât cu doamna director a școlii, cât și cu domnul primar al comunei unde am pus la punct planul de implementare și ce anume va face fiecare: doamna director s-a angajat că se va ocupa să anunțe elevii atunci când va începe perioada de implementare, domnul primar s-a oferit să ne dea ustensilele necesare, precum şi forță de muncă dacă va fi nevoie, iar eu m-am angajat să mă ocup de proiectare, materialele necesare și gestionarea șantierului.

Provocarea cea mai mare a implementării proiectului a fost proiectarea mobilierului urban. După multe vizite la Dedeman și multe calcule şi variante de mobilier, am ajuns la concluzia că pentru o eficentizare a materialului va trebui folosit drept modul dimensiunea de 40 cm (cei de la Dedeman dispun de o varietate de grosimi de lemn, dar lungimea acestora este de 400 cm). Varianta finală a fost stabilită după lungi discuții cu tâmplarii dintr-un atelier de mobilă, cu care am și executat un scaun de probă în atelierul acestora.

Ținând cont de diferitele categorii de vârstă ale utilizatorilor (elevii), terenul a fost împărțit în două zone mari: una destinată elevilor de grădiniță și din clasele primare, cu diverse jocuri (de ex. șotron), cea de-a doua destinată elevilor de gimnaziu, unde terenul de tenis putea fi folosit în diverse activități sportive și nu numai.

Perioada de implementare a durat aproximativ zece zile. Fiind conștient de amploarea lucrărilor de implementare a mobilierul urban și de refuzul unor ateliere de a mă ajuta cu prelucrarea lemnului, am apelat la prieteni care au venit voluntar din afara școlii (Septimiu Farcaș, Iuliana Farcaș, Gianni Virgil Șopron, Călin Ursu) și cu ajutorul cărora am reușit să finalizăm proiectul în timp util.

Chiar dacă doamna director a promovat evenimentul, numarul voluntarilor de la școală a fost relativ mic, undeva în jurul a 10 elevi, iar din toți aceștia s-au remarcat Ana Nicoleta Condurat și Vlăduț Călinescu. Pe toată perioada implementării, implicarea primăriei în această activitate a fost destul de redusă, iar pe tot parcursul acestei perioade toți elevii voluntari prezenți au fost apreciați și încurajați pentru tot efortul depus.

Concluzie

Cu toate că activez într-o fimă de proiectare unde sunt arhitect stagiar, pot spune că toată această perioadă a reprezentat o încununare a doi ani și jumătate de practică – de la faza de concept până la implementare, cu tot ceea ce implică partea de project management.

Țin să precizez că un merit important în cadrul acestui proiect l-a avut și colaborarea pe care am avut-o cu doamna profesoară Andreea Giurgea, coordonator al proiectului De-a arhitectura, dar și cu doamna director.

Acest an petrecut la școala din Todirești m-a făcut să cred că încă mai există speranță și că încă mai sunt motive să mergem înainte.

Doamna director Petronela Lipşa de la Școala Gimnazială „Gheorghe Cioată” din Todirești ne-a împărtășit şi dânsa impactul pe care consideră că l-a avut acest proiect:

„Vârsta copilăriei este cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om. Ea se caracterizează printr-un remarcabil potenţial creativ. Acum copiii dobândesc deprinderea de a-şi exprima ideile, impresiile, gândurile, dorinţele într-o formă nouă, inteligentă, cursivă şi creatoare. O parte din această perioadă, anul şcolar 2017-2018, a fost explorată de elevii clasei a VII-a B sub îndrumarea d-lui arhitect Tedy Şopron.

Pe parcursul anului şcolar atât elevii, cât şi cadrele didactice participante, dna Andreea Profiri-Giurgea şi dl Constantin Cercel, au învăţat să realizeze un mediu şcolar mai primitor, prin personalizarea obiectelor din jurul lor, folosind materiale reciclabile şi nu numai.

Derularea acestui proiect la nivelul şcolii a avut un impact atât asupra beneficiarilor direcţi ai educaţiei, cât şi asupra întregii comunităţi prin promovarea lucrului în echipă, a colaborării, a cooperării, a bunului gust şi, nu în ultimul rând, a voluntariatului.

Finalitatea proiectului a promovat petrecerea timpului liber, în special a pauzelor, în aer liber. Toţi elevii şcolii, când vremea permite, petrec pauzele afară desfăşurând diferite jocuri recreative (handbal, baschet, fotbal, şotron, badminton, etc.) sau realizează mese rotunde având diferite subiecte. Pentru definirea mai clară a spaţiului şcolar de petrecere a timpului liber, s-au folosit plantele pitice de care elevii au grijă.”

Mulţumim sponsorului Digital Spirit pentru sponsorizarea din anul şcolar 2017-2018.

Mulţumim elevilor care au participat la programul „De-a arhitectura în şcoala mea”: Gabi Călinescu Fânaru, Vlăduț Călinescu, Ana Maria Cărare, Cosmin Petronel Cercel, Ana Nicoleta Condurat, Georgiana Cristian, Diana Elena Nedelea, Doru Vlăduț, Georgiana Ştefania.

Mulţumim profesorilor care au participat la programul „De-a arhitectura în şcoala mea”: Andreea Giurgea – profesor limba franceză, Petronela Lipşa – director Școala Gimnazială „Gheorghe Cioată” din Todirești, Constantin Cercel – profesor educaţie tehnologică.

Mulţumim voluntarilor din afara școlii care au participat la programul „De-a arhitectura în şcoala mea”: Iuliana Farcaș, Septimiu Constantin Farcaș, Gianni-Virgil Şopron, Călin Ursu.

Text: arh. Tedy-Sorin Şopron
Fotografi: arh. Tedy-Sorin Şopron, Gianni Virgil Şopron, Iuliana Farcaș, Călin Ursu
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu

0