De-a arhitectura cu piticii la Grădiniţa „Albă ca zăpada” din Năvodari

De-a lungul anului şcolar ce tocmai s-a încheiat, colega noastră arh. Ana-Maria Olteanu a desfăşurat la Năvodari, în judeţul Constanţa, cursul „De-a arhitectura la grădiniţă”, o serie de 12 ateliere pentru prichindeii de la Grădiniţa „Albă ca zăpada”. Le mulţumim pentru energie celor 12 pitici (Luca, Eduard, Sophia, Maria, Sabin, Sonia, Izabela, Irene, Ania, Nadia, Alis, Elif) şi o lăsăm pe Ana-Maria să vă povestească joaca de un an.

În anul şcolar 2018-2019 am avut bucuria să descopăr noi surprize ale Asociaţiei De-a Arhitectura. Tot acest joc magic a plecat din dorinţa unui grup de mame-arhitect din Bucureşti de a aduce ceva „altfel”, ceva practic, ceva util în sistemul educaţional românesc, unde urmau să se dezvolte şi copiii lor. Şi mi se pare că acest joc este unul fără sfârşit şi mai ales unul cu reguli flexibile, care pot fi adaptate.

Aşa că mă bucur şi mă străduiesc să fac parte din acest joc, croit din idei, vise, poveşti, încercări, provocări şi, nu în ultimul rând, din punerea acestora în practică. Este pentru a treia oară (al treilea proiect De-a arhitectura) cred, când particip în premieră la concretizarea acestor ideil minunate, îndrumând o gaşcă de copii să înveţe lucruri practice prin metoda hands-on. E o modalitate extraordinară de comunicare cu cei mici, de punere în valoare a capacitaţilor infinite şi sincere pe care aceştia le au, de transmitere şi învăţare a unor informaţii noi.

Eu, din rolurile de arhitect şi de mamă, nu credeam că voi putea lucra deodată cu atâţia copii necunoscuţi. Însă, fiind ceva nou şi legat de o meserie atât de importantă, atelierele i-au fascinat pe cei mici. Datorită modului în care sunt structurate lecţiile, al caracterului lor dinamic, ludic şi practic, a fost surprinzător să îi văd cum au luat totul în serios şi cum s-au implicat de la povestea de început, pe care au absorbit-o curioşi de fiecare dată, până la punerea în practică a mesajului atelierului.

Au fost momente când nu ştiam cum să încep sau să parcurg scenariul atelierului de desfăşurat, însă aceşti oameni cu vârste până în 5 ani, prin curizotatea şi entuziasmul lor, deblocau situația de fiecare dată.

Am pornit într-o călătorie fără aşteptări, dar convinsă de atractivitatea scenariului, o călătorie cu 12 opriri diferite, din foarte multe puncte de vedere, cu cei 12 pitici din grupa mare de la grădiniţa „Albă ca zăpada” din Năvodari. Fiecare din cele 12 ateliere („Oglinda, ocheanul şi Baba oarbă”; „Labirintul de aţe”; „Grădina cu case”; „Scrisoare către casa mea”; „Strada animalelor”; „Cetățile de scaun”; „Teatru de umbre”; „Casa secretoasă”; „Structura gustoasă”; „Planuri de case”; „Corpul-structură”; „Clădirile oraşului”) a fost o provocare, căci deja de la cel de-al doilea atelier am simţit cum nerăbdarea şi curiozitatea celor mici aşteptau să fie satisfăcute de surprizele scenariului adus în tolba cu materiale, mereu diferită. Ar fi fost util să existe un ajutor la faţa locului în astfel de călătorii atât în etapa de pregătire, desfăşurare, cât şi în cea de strângere după lăsarea cortinei.

Când am constatat că important era să am tolba de materiale la mine pentru că scenariul se mai contura la faţa locului, am profitat de resursele creative şi rapid adaptabile ale copiilor. Cu ajutorul acestei călătorii, cei 12 pitici s-au cunoscut mai bine pe ei şi între ei, cele 12 staţii magice scoţând din fiecare în parte ce avea el mai bun. Mi-a plăcut că la fiecare atelier era câte un pitic din povestea acestui opţional care se remarca prin creativitate, imaginaţie, spirit de echipă, atitudine, compasiune, empatie, rapiditate, viziune sau atenţie.

Cele 12 ateliere-opriri au fost foarte interesante întrucât la fiecare din ele exista un pachet care cuprindea mai multe direcţii. Copiii savurau fiecare parte. Totul începea cu o îmbrăţişare de salut. Apoi era povestea, care aducea mesajul. Apoi schiţam mesajul în diverse feluri, cu diverse materiale şi, la final, testam activ acest mesaj în scenariul atelierului-oprire la care ajungeam. Mereu era şi un joc, iar partea aceasta era partea preferată a piticilor şi piticuţelor din grupa mare. Magică a fost şi descoperirea unor materiale noi, cum ar fi lutul, sau lucrul cu materiale precum pamântul, seminţele, timbrele, oglinda, aţele, plicurile, dulciurile… în modalităţi neexperimentate până la întâlnirea cu povestea opţionalului de grădiniţă.

Copiii au fost foarte încântaţi pentru că la finalul fiecărui atelier aveau opţiunea de a continua şi de a împărtăşi povestea lor şi acasă, prin creaţiile lor. Mereu exista ceva făcut de ei, dus acasă după atelier sau finalizat acasă (ca de exemplu au primit în cutia poştală scrisori realizate în cadrul atelierului „Scrisoare către casa mea” şi au dus acasă plante încolţite la atelierul „Casa secretoasă”).

Cred că atelierul-oprire preferat însă de majoritatea participanţilor a fost „Structura gustoasă”. Ca şi mare parte din celelalte ateliere, acest atelier a vizat percepţia şi folosirea simţurilor, familiarizarea cu viziunea 3D, dezvoltarea vederii în spaţiu, gustul pentru estetic, înţelegerea fenomenelor de statică şi, bonus, degustarea materialelor folosite.

Ideea experienţei De-a arhitectura îmi place mult pentru că este conectată la prezent, trecut şi viitor. Ar fi frumos să se întroducă un astfel de opţional în sistemul educaţional de la vârste fragede până spre majorat, în felul acesta copiii având ocazia să conşientizeze, să se conecteze la realitatea exterioară, din jurul lor, să propună soluţii şi poate într-o zi să facă lucrurile mai bine pentru mediul înconjurător atât construit, cât şi neconstruit încă.

Nu e mereu uşor acest joc magic propus prin opţionalele De-a arhitectura pentru un adult care poate a mai uitat cât de frumos este să fii copil, să fii curat, să poţi visa şi crea, însă entuziasmul, bucuria şi satisfacţia copiilor care participă, face ca totul să se termine mereu cu bine, cu bucurie, cu frumos şi cu dorinţa de mai mult, de mai mulţi copii care să aibă parte de astfel de experienţe.

*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.

Text: arh. Ana-Maria Olteanu
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Ana-Maria Olteanu

1