De-a amenajările interioare la Centrul de plasament „Casa Pinocchio”

Vă mai aduceți aminte de marea familie de la Centrul de plasament „Casa Pinocchio” din Băbeni, judeţul Vâlcea? După atelierul de scenografie și atelierul „De-a urbanismul” – unde cei 20 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani au construit un „Oraș mărțișor”, dăruit în unanimitate cititorilor, arh. Cristina-Maria Miu şi arh. Cornelia Gheorgişteanu, voluntare De-a arhitectura, au continut seria întâlnirilor la centru.

În prag de sărbători pascale, de data aceasta, îndrumătoarele au pornit spre Băbeni cu gândul de a desfășura atelierul „Căsuţe ciripite”. Cum au ajuns însă de la căsuțe ciripite la realizarea unui proiect real pentru reamenajarea sălii de lectură din centru, ne-a povestit Cristina în cele ce urmează.

Era înainte de Paşte, în vinerea Floriilor ortodoxe, când am pornit cu arh. Cornelia Gheorghișteanu spre Băbeni, hotărâte să facem atelierul „Căsuţe ciripite” și să decorăm cu copiii ouă din polistiren pe care să le folosim în „amenajările interioare” ale căsuţelor de păsărele.

L-am sunat pe domnul director Mihai Ghebrea, după obicei, să-i spunem că ajungem la ora 15:00 la Casa Pinocchio. Dumnealui ne-a spus că există persoane dispuse să contribuie efectiv la reamenajarea centrului și că ar avea nevoie, dacă eu și Cornelia am fi disponibile, de proiecte „pe bune” în sensul acesta, proiecte pe care să le prezinte sponsorilor în vederea realizării.

Cunoscând deja copiii din centru și știindu-i muncitori, talentaţi, îndemânatici și dornici să se implice, să ajute, ne-a venit ideea de a schimba pe loc tematica atelierului și de a face proiecte „reale” cu ei. Domnul director nu a ezitat un moment în a ne acorda încrederea, ba mai mult, a fost încântat de idee și asta ne-a dat curaj.

Am ajuns la centru la ora stabilită, ne-am revăzut și ne-am strâns în brațe bucuroși – copii și arhitecţi voluntari; am vorbit puţin despre ce s-a mai întâmplat de când nu ne-am văzut, pe la școlile unde studiază ei, prin centru (adică în casa lor), pe la noi pe la birouri, așa cum fac prietenii vechi și buni când se revăd.

Le-am povestit ce ne spusese domnul director despre sponsori și i-am întrebat dacă facem împreună, pentru aceștia, un proiect de amenajare. Copiii noștrii, generoși și săritori, au zis DA și am pornit la treabă.

Am stabilit împreună că sala de studiu/lectură este încăperea care ar trebui reorganizată în primă fază. Are nevoie de mobilier suplimentar de depozitare a cărților și a rechizitelor; băncuţele de studiu vechi (specifice grădiniţelor ca dimensiuni, improprii, deci, studiului pentru copii cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani) trebuiesc înlocuite și poziţionate în așa fel încât să încapă cât mai multe și, astfel, să poată satisface nevoile întregului colectiv din centru; pardoseala veche și deteriorată trebuie și ea înlocuită, iar pereții au nevoie de un strat proaspăt de var… și ar mai fi nevoie de două table de scris. De ce două table de scris? Pentru că, după cum v-am mai povestit, copiii noștri se comportă ca frații adevărați și este un lucru obișnuit ca cei mai mari să îi ajute la lecții pe cei mici, așa că cele două table sunt cu adevărat utile.

Am analizat ușa și ferestrele și am ajuns la concluzia că tâmplăria lor nu trebuie neapărat înlocuită. După cum puteți observa, modești și chibzuiți, au pus pe listă doar strictul necesar. Am măsurat încăperea, apoi am vorbit despre reprezentări grafice și reducerea la scară. Am desenat împreună, corect: planul, secțiunile și vederile camerei, adică am făcut releveul.

Apoi, ne-am uitat la un fimuleț pe YouTube despre cum se montează corect pardoseala din parchet și toate straturile aferente acesteia. Am vorbit despre caracteristicile pardoselii pentru o sală de studiu (să fie antiderapantă, de trafic, să se întrețină ușor) și am calculat necesarul de pardoseală, straturi suport, plintă, apoi necesarul de var și amorsă pentru pereți și tavan și le-am notat pentru a le trece la final în lista de cantități. După cum spuneam, proiectul nostru se vrea complex, așa că am făcut totul temeinic.

Am început apoi lucrul la machetă. Am transpus piesele releveului pe carton și am început să desenăm, reduse la scară, vederile aeriene și laterale ale pieselor de mobilier. Am construit împreună piesă cu piesă și le-am lipit pe fiecare la locul stabilit prin concept. Rezultatul îl vedeți în fotografii. 🙂

Ce nu am spus până acum este că acest atelier al nostru s-a transformat de fapt în trei ateliere, adică am muncit cot la cot, toată echipa, trei după-amiezi de vineri, între Paște și 1 iunie, să putem da gata proiectul nostru de amenajare a sălii de studiu/lectură.

La sfârșit, obosiți, dar mulțumiți și fericiți, am mers cu macheta și listele de cantități și le-am prezentat la vernisajul Expoziției De-a Arhitectura de final de an școlar, ce a avut loc la Muzeul Județean de Istorie „Aurelian Sacerdoțeanu” din Râmnicu Vâlcea pe 7 iunie 2019. Acolo am primit diplome, dulciuri, ilustrate, creioane și am fost aplaudați. 🙂 Sperăm să vă placă și vouă rodul muncii noastre!

*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.

Text: arh. Cristina-Maria Miu
Editori: antropolog Gabriela Anghel
Fotografii: Cristian Urcioru, fotografii realizate în cadrul Expoziției De-a arhitectura Râmnicu Vâlcea, 2019

0