Challenge 7 #DeaArhitecturaAcasa: Căsuța călătoare – în culise

Din primăvară, o echipă restrânsă creează constant conținuturi noi, provocări pentru copii de vârste diferite sub eticheta #DeaArhitecturaAcasa. Am început acest demers în ideea de a continua să fim aproape de copiii din programele De-a arhitectura, dar credem că am reușit să ajungem și la alți copii care doreau să ia o pauză de la orele online și să își folosească mânuțele în manevrarea creioanelor colorate, a cariocilor, a lipiciului, a colilor de hârtie sau a orice altceva au găsit prin casă și le-a fost util în creionarea ideilor născute din provocările De-a arhitectura. În această jumătate de an am primit înscrieri din întreaga țară, dar și de peste hotare (ca de exemplu din Anglia sau Canada) – lucru care ne-a bucurat enorm și sperăm să ajungem la și mai mulți copii pe viitor, să le fim alături, să le „zgândărim” imaginația și să ne bucurăm împreună de rezultate.

Pe 2 octombrie 2020 am lansat cel de-al șaptelea challenge #DeaArhitecturaAcasa, însă primele idei au început să se contureze încă de la începutul lui iunie, când eram în plină pandemie și încă „digeram” lunile de distanțare socială. Visam să reluăm călătoriile, ieșirile în siguranță și ne gândeam cum am putea face asta. Grupul de trei creatoare s-a format organic, eu, Monica, am lansat cumva ideea, iar Aurelia și Mădălina (Mădă, cum o alintăm noi) s-au alăturat imediat. Ne-am format un mic grup pe Whatsapp și am început să scriem idei și frânturi de gânduri ori de câte ori ne inspira ceva. Echipa Căsuța călătoare, cum avea să se numească provocarea în final, a fost formată din doi arhitecți și un arhitect de interior, toți membri implicați activ în activitățile De-a arhitectura fie ca îndrumător și coordonator local al zonei București-Sud cum este Aurelia, îndrumător și coordonator al challenge-urilor cum este Mădă sau responsabil comunicare – Monica. Dacă luna trecută v-am purtat în călătorie prin orașele și casele imaginate de copii, de data aceasta vă vom povesti toate aventurile prin care am trecut noi, creatoarele, de la prima idee la filmulețul final al celui de-al șaptelea challenge. Să pornim!

Trebuie să vă spunem că în echipa De-a arhitectura lucrăm ordonat – ne-am creat un drive dedicat secțiunii de provocări unde adunăm în foldere ideile și propunerile și pe care le dezvoltăm și le ducem, în echipă, până la capăt – rezultatul fiind ce vedeți cam la fiecare 3-4 săptămâni pe canalele de comunicare ale asociației. Un fel de casă magică/castel magic care găzduiește orice idee, desen sau poveste. 

Atunci când Monica mi-a povestit despre Căsuța Plimbăreață și mi-a dat câteva detalii, m-am dus imediat cu gândul la Școala călătoare din Grădina fermecată imaginată de copiii de la Școala Sf. Silvestru din București, alături de care visasem de nenumărate ori ca îndrumător și mă lăsasem prinsă în magia jocului lor. Cu dor de ei și inspirată de toate poveștile lor fantastice, din care învățasem atât de multe, am decis pe loc să mă alătur echipei, să retrăiesc și să recreez ceva din universul atât de special al orelor De-a arhitectura care mă bucurau și mă umpleau de energie în fiecare săptămână. 

Foto: NikRaccoon, deviantart.com

Provocarea noastră în trei a început cu un banal document Word, o foaie albă, virtuală, care însă ne-a permis să visăm, să creăm, să scăpăm de realitate pentru puțin timp și să ne jucăm ca în copilărie. La început Aurelia avea în minte o căsuță melc care molcom călătorea prin ținuturi nemaiîntâlnite: „Asemeni unui melc, îți iei casa în spate și pornești într-o călătorie în jurul lumii, prin locuri neștiute, locuri (re)imaginate. Și melcul poate fi magic și visător și, fiindcă își dorește foarte mult să călătorească, ajunge să se transforme.

Eu m-am gândit la călătoria căsuței plimbătoare (fermecate/magice – numele a apărut mai spre final) care trebuia să se deghizeze sau să se transforme la intrarea în fiecare oraș în care călătorea, astfel încât să se potrivească cadrului natural și specificului acelui loc, altfel nu ar fi putut trece. Când ajungea la porțile orașului imaginar, căsuța putea intra doar după ce i se dădea un nume potrivit și i se găsea o înfățișare potrivită acelui oraș. Sigur, puterile magice ale căsuței călătoare trebuiau descrise ca să știm ce și-a imaginat călătorul. 

Desene: arh. int Mădălina Bold

Cu fiecare întâlnire apăreau sau se conturau idei și noi moduri de a provoca imaginația celor mici. Într-o altă etapă de creare a provocării ne-am gândit și că putem inventa o poveste „de început” în care copiii să fie nevoiți să plece în călătorie (nu că ar fi trebuit să inventăm prea mult având în vedere realitatea de la acea vreme) sau poate să creăm o paralelă cu o poveste cunoscută ca de exemplu „Vrăjitorul din Oz” sau „Up”, să îi invităm să călătorească pe uscat, prin aer, pe pământ, pe la Cercul Polar, prin deșert. Ideea ne-a plăcut tuturor și câștigător a fost desemnat „Ocolul Pământului în 80 de zile” și cei doi aventurieri, Phileas Fogg și Passepartout, în amuzantele lor călătorii care te țin cu sufletul la gură.

Ne-am gândit, apoi, că este foarte important pentru cei mici nu doar să călătorească din loc în loc, ci să încerce să înțeleagă și să aprecieze fiecare punct vizitat, să poposească mai mult în orașul favorit, să îi înțeleagă locuitorii, să îi descopere caracteristicile – astfel ne-a venit ideea să le cerem participanților micuți să își imagineze propria căsuță care să se adapteze la relieful și la condițiile locului. Am vrut să oferim indicii, mici firmituri pe parcurs care să îi ghideze pe unde să meargă (poate ghicitori sau doar descrierea orașului), să le facem o hartă fără drumuri pentru ca ei să aleagă unde se duc mai întâi și cum continuă, eventual să ne povestească despre locuri necunoscute nouă, ca un oraș imaginar. La final, după multe săptămâni de creionat și ordonat idei, am fixat tema provocării: să scrie sau să deseneze povestea călătoriei și modificările prin care trecea casa și să aleagă o variantă a căsuței transformate pe care să o construiască.

Desene: arh. Monica Popescu

Ca să reușească în călătorie și în transformările de pe parcurs ne-am gândit la un duo – căsuța călătoare și călătorul-visător, un parteneriat om-casă, omul cu nevoile și pasiunile sale, casa cu caracteristicile și specificitățile sale. Am fi dorit să aflăm despre om și casă, să le dăm ocazia celor mici să își poată imagina și să descrie cine este cel care va locui  în căsuța plimbătoare – ar fi putut să fie chiar ei sau alt personaj imaginat/r. Ne întrebam, văzându-ne deja în călătorie cu casa, dacă aceasta și-ar putea schimba funcțiunea, dacă în același oraș imaginar ar putea ajunge mai multe căsuțe călătoare sau fiecare ar avea orașul său imaginar, dacă ar exista un număr limitat sau nelimitat de transformări pe care le poate suferi o căsuță? Ne gândeam că le putem cere celor mici să ne povestească despre fiecare oraș, despre relief și climă, despre portul tradițional sau un meșteșug tipic. Atâtea gânduri și întrebări de sublimat în 2-3 minute de film și cerințe, curiozități ce au trebuit să fie domolite ca să nu speriem călătorii și să le dăm o temă imposibilă. A fost dificil, pe de o parte, să ne adaptăm la un format virtual, să încercăm să ne bucurăm de o activitate împreună cu cei mici, dar de la distanță, nu așa cum făceam la atelierele din Clubul De-a arhitectura. Dar, în final, toată această perioadă a fost pentru noi toți o etapă de adaptare, de reconfigurare, nu doar a activităților, dar a noastră, a rutinelor zilnice care în final se sumează în ce suntem. 

Ne-am ancorat în realitate, am ales diferite zone de pe glob pentru călătoria noastră, reimaginate prin puterea desenului, dar am dorit să le oferim celor mici și realitatea construită (nu doar în imaginar). Astfel, am adunat muuulte imagini și ne-a fost greu să alegem una singură pentru fiecare oraș magic: Noua Zeelandă – restaurantul Yellow Treehouse, un exemplu perfect de construcție ce ar putea exista într-un Oraș cocoțat (în copaci); Bespin din faimosul film Star Wars – căci nu am reușit să găsim încă un Oraș zburător de-adevăratelea; Capadoccia, Turcia – o exemplificare fără cusur a unui Oraș împietrit; moscheea Sankore din Timbuktu, Mali – o frumoasă construcție care să ne ducă cu gândul la Orașul nisipos; renumitul hotel de gheață ICEHOTEL din Jukkasjärvi, în nordul Suediei – care să ne arate frumusețea Orașului înghețat de pe harta noastră magică; Fabbriche di Careggine în Italia – pentru Orașul scufundat și Castro din Chile – care să ne explice cum putem locui într-un Oraș plutitor. 

Ne-a fost greu să alegem grupa de vârstă, cei mai mici fiind mai înclinați spre visare, dar având dificultăți (uneori) în a realiza o machetă, cei mai mari fiind mai dibaci cu mânuțele, dar poate fiind deja „în tranziție” către lucruri mai „serioase”. Ca să îi atragem pe copii în jocul nostru le-am creat o rimă care, în final, nu a mai ajuns în challenge, dar a rămas în atelierul față-în-față pilotat de colega noastră arh. Ioana Aldea. 

Repetă după noi:

Sunt un visător și un călător,
stau în casa mea și mă plimb cu ea.
Am călătorit și-am hălăduit
peste tot prin lume,
pe munți, prin ape și pe dune.
Fie c-a fost frig sau cald,
luminos sau întunecat,
drumul meu întortocheat,
cu magie încărcat,
m-a purtat peste hotare,
cu a mea Căsuță călătoare,
până-n Orașul imaginar
și-napoi cu multe povești în dar.

A urmat etapa în care ne-am dorit să testăm și să primim feedback de la copiii din grupa de vârstă 6-12 ani. Primii care au acceptat provocarea au fost Horia (11 ani) și Sofia (8 ani). Totul a început cu o discuție ghidată pornind de la orașele propuse de noi, cu ocazia căreia am  încercat să aflu și ce preferințe au, dacă se duc spre imaginar sau preferă orașe reale. Horia era atras de orașul înghețat, iar Sofia de cel nisipos. Am continuat discuțiile și am încercat să vedem ce este specific orașului înghețat și nisipos, ce tip de relief au, cum este clima, cum arată clădirile și cum influențează cadrul natural și clima felul în care arată clădirile, care sunt materiale locale disponibile pentru construcții și cum sunt ele folosite. S-au gândit din ce materiale ar putea realiza macheta. Horia s-a decis repede la cuburi de gheață, iar Sofia la lut. Mai exact, Horia voia să construiască un iglu din cuburi de gheață și Sofia o căsuță de lut, în deșert. Am fost curioasă să aflu mai multe și i-am rugat să îmi povestească cum își imaginează ei aceste orașe și am aflat de la Horia că, deși era atras de Orașul înghețat, visa la Orașul de înghețată care era situat în congelatorul unui locuitor care trăia în apropierea Orașului înghețat.

Clădirile au formă de înghețată la cornet (inclusiv vafă), străzile sunt din napolitane. Locuitorii sunt ursuleți panda gumați și se deplasează cu mașini în formă de cornet de înghețată sau avioane în formă de cornet de înghețată, cu aripi din înghețată sandwich, motoare din bezele și propulsie din glazură de ciocolată. În Orașul de înghețată există un lac de ciocolată pe care se plimbă rățuște gumate, iar norii sunt din vată de zahăr. Lângă lac e un Jelly bar.” – Horia

A sosit timpul să realizeze macheta căsuței, așa cum se transformase ea ca să poată trece de porțile Orașului înghețat, dar nu aveam materialele de construcție dorite. Am pregătit toate tăvițele de cuburi de gheață și le-am pus la congelator, ca dimineața să înceapă șantierul. S-a dovedit că nu e ușor să construiești un iglu din cuburi de gheață, fiindcă alunecă sau se topesc destul de repede. Rezerva de cuburi de gheață s-a epuizat, așa că am dat o fugă, cu bicicleta, până la magazin să cumpăr pungi cu cuburi de gheață. Am aruncat o privire rapidă pe la raionul de dulciuri să văd dacă s-ar potrivi și altceva pentru construirea igluului și mi-a atras atenția zahărul cubic, care semăna cu blocurile de zăpadă.

Cuburile de zahăr s-au dovedit destul de atractive pentru copii, așa că fiecare a început să experimenteze diferite forme de case „înghețate”. Nu s-au mulțumit să folosească cuburi întregi, ci au vrut și pudră, așa că Horia a măcinat în blender cuburile, ca să aibă și zăpadă în orașul lui. După ce experimentele cu zahăr cubic s-au încheiat și căsuța Frosty era gata, am reluat discuțiile despre Orașul de înghețată. I-am rugat să deseneze, fiindcă eram foarte curioasă și nerăbdătoare să văd cum arată acest oraș. Sofia a uitat pe dată de preferința ei pentru orașul nisipos și a vrut să deseneze Orașul de înghețată al lui Horia. A început cu căsuțele în formă de înghețată la cornet, cu ferestre cuibărite în acoperișul din cornet, corpurile de iluminat stradal ale căror globuri aveau formă de înghețată la cornet, lacul de ciocolată, drumurile, mijloacele de transport terestre sau aeriene și locuitorii, norii de vată de zahăr. Căsuțele au primit fiecare câte două nume: Icy, Cream, Jelly și Berry, Strawberry, Vanilla.

Mădă a venit cu ideea de a-i ruga pe copii să facă și macheta unei căsuțe de înghețată. Așa că am scotocit împreună prin cutia de materiale, am căutat și o bucată de lut, dar neavând suficient prin casă, ci doar un rest de la Castele pentru păsărele, am zis să „deghizăm” niște bile de polistiren în haine de lut care să fie ușor de pictat. Zis și făcut. A trecut ceva timp până s-a uscat lutul, cel de pe  bilele mai mari a și crăpat vizibil. Au fost ușor de pictat cu acuarele, în culorile (aromele) de înghețată dorite. Acoperișurile în formă de cornet au fost făcute dintr-un carton subțire, drumurile din hârtie reciclată care semăna cu foile de napolitană, mijloacele de transport, lacul de ciocolată și locuitorii din plastilină, iar corpurile de iluminat stradal din agrafe colorate pentru birou și plastilină. 

Entuziasmul Sofiei și al lui Horia pe parcursul mai multor zile în care au lucrat la „proiect” ne-a bucurat și ne-a făcut să credem că și alți copii vor primi provocarea cu aceeași curiozitate și dorință de a experimenta transformările căsuței lor.

Deși mi-au lipsit foarte mult orele De-a arhitectura în această perioadă, am reușit, cu ocazia acestor challenge-uri, să retrăiesc atmosfera de la școală, încărcată cu poveștile și entuziasmul specifice copiilor. 

Înainte de vacanța de vară provocarea era gata în proporție de 80%, însă, cum ne pregăteam să luăm o pauză, trailer-ul a rămas cumva de definitivat în toamnă, înainte de lansare. Peste vară am primit ajutorul colegei noastre Ioana Aldea care, alături de o trupă de copiluți creativi și dornici să deseneze și să pună mânuțele la lucru, a pilotat/testat atelierul la Clubul De-a arhitectura din Brașov, lucrând alături de ei timp de două zile. Ioana ne-a oferit un feedback foarte util cu părerile copiilor, ce a mers și ce nu a mers, la ce au reacționat cel mai bine și unde și-au pierdut atenția. Am aflat că harta desenată a fost de mare interes, cei mici au căutat și au descoperit orașele, și-au imaginat la rândul lor, pe baza orașelor magice, alte orașe, iar mai apoi, când au văzut imaginile cu orașele reale, au fost foarte impresionați și s-ar fi uitat și la mai multe. 

Primul atelier de după perioada stării de urgenţă în care ne-am întâlnit cu copiii în cadrul atelierelor de Club la Brașov a fost şi unul dintre atelierele la care ne-am bucurat împreună de energia creativă atât de des trăită în interacțiunile De-a arhitectura. Căsuța călătoare ne-a însoțit în această plimbare fantastică timp de două zile consecutive în care am visat la o lume magică în care să simţim siguranţa căminului fără să renunţăm la aventurile atât de dorite de către copii. Aceștia au inventat lumi speciale, magice, pe care le-au prezentat în cel mai mic detaliu colegilor. După ce în prima zi am vizitat orașe fantastice și ne-am imaginat metamorfoza căsuţei călătoare, copiii au dus povestea şi acasă, căutând fiecare câte un obiect pe care să îl folosească la construirea machetei căsuţei potrivită lumii fantastice alese. Astfel, o lămâie, o pisicuţă, un burete de vase, un con, scobitori, o mică jucărie de pluș și alte obiecte alese pentru a se integra în poveste au inspirat copiii să experimenteze volume interesante și complexe.” – arh. Ioana Aldea 

La final de septembrie, după o perioadă așa lungă de imaginat, desenat, testat, scris povești și „reguli”, după seri de povestit și plănuit, Challenge 7 #DeaArhitecturaAcasa a căpătat  forma finală și „animată” și a fost lansată pe pagina de Facebook, pe Instagram și site-ul De-a arhitectura. Vă imaginați emoțiile avute când provocarea a pornit către cei mici! Cu bagajele făcute, am așteptat nerăbdătoare proiectele copiilor, le-am pus pe liste, am marcat  trasee, apoi ne-am transformat și noi în călătoare-visătoare și am colindat prin toate orașele imaginate de ei. Vă invităm și pe voi la drum – puteți să descoperiți aici cum a fost primită provocarea de către micii participanți, cum arată căsuțele lor înainte și după transformare și călătorit hai-hui și ce materiale și forme jucăușe au ales pentru machetele lor. 

*„Căsuța călătoare” este un atelier online/challenge #DeaArhitecturaAcasa adaptat de arh. Aurelia Axente-Stan, arh. int. Mădălina Bold și arh. Monica Popescu, cu grafică de arh. Veronica Sava, din cursurile „De-a arhitectura mini” și „De-a arhitectura în orașul meu”.

În perioada următoare provocările online în explorarea lumii arhitecturii și a mediului construit continuă. Lunar vă pregătim surprize noi pe care le puteți regăsi pe site, la secțiunea #DeaArhitecturaAcasa.

Text: arh. Ioana Aldea, arh. Aurelia Axente-Stan, arh. int. Mădălina Bold, arh. Monica Popescu
Editor: antropolog Gabriela Anghel
Fotografii: arh. Ioana Aldea, arh. Aurelia Axente-Stan, arh. int. Mădălina Bold, arh. Monica Popescu, arh. Mina Sava, NikRaccoon (deviantart.com), Lucy Gauntlett, Ella Alderson, wikimapia.org, Ben Nilsson, Getty/Romano Cagnoni, wikiwand.com

2