Atelierele „De-a arhitectura în camera mea” la Braşov – serie de 6 ateliere

În perioada mai-iunie 2019 echipa din Braşov a Asociaţiei De-a Arhitectura a organizat la Galeria Ora0 şase ateliere „De-a arhitectura în camera mea” dedicate copiilor de 9-13 ani.

Proiectul, organizat sub forma unui concurs-atelier până acum, a fost dezvoltat sub forma unei serii de ateliere de colegele noastre care şi-au dorit să le ofere copiilor posibilitatea de a ilustra pe machete viziunea lor despre camera ideală, sub îndrumarea arh. Ioana-Mădălina Bârsăşteanu şi având ca sursă de inspiraţie „Ghidul De-a arhitectura în camera mea” dezvoltat în proiectul cu acelaşi nume.

Ioana ne-a povestit cum au decurs atelierele, cât de important e să priveşti lumea prin ochi de copil şi cum poţi crea lucruri minunate prin joc şi joacă.

Să fiu îndrumător la acest atelier a fost un rol frumos în care am ales să intru în urma unei postări pe internet în care cineva întreba unde se fac cursuri de arhitectură pentru copii. Având experienţă cu Asociaţia De-a Arhitectura ca îndrumător al opţionalului de arhitectură de la clasele a III-a şi a IV-a și în cadrul câtorva ateliere organizate în săptămâna „Şcoala Altfel”, am conştientizat atunci faptul că mulţi alţi copii nu fac aceste cursuri la şcoală, din diferite motive. M-am gândit că ar fi oportună organizarea unor ateliere şi pentru aceşti copii, iar de la gând la faptă au fost doar vreo 10 paşi :). Probabil că motivul real al implicării mele a fost un mare drag de joaca-cu-căsuţe.

Am început cursul cu mult entuziasm: din partea mea, a copiilor şi, surprinzător, a părinţilor. Aceştia au fost cu adevărat încântaţi să afle despre Asociaţia De-a Arhitectura şi despre atelierele şi programele noastre, având cu toţii copii pasionaţi de arhitectură şi bricolaj.

Locul în care am ales să facem atelierele a fost o galerie din Braşov – Ora0 – un loc boem unde se ţin în permanenţă expoziţii şi ateliere de artă în toate formele ei, de la pictură la croitorie şi teatru. Copiii au lucrat, aşadar, ca nişte adevăraţi artişti, pe mese de lemn colorate de urme de vopsea şi scrijelituri de creion, înconjuraţi de tablouri – altele în fiecare săptămână, exersând critica de artă când mai luau câte o pauză de la lucrul la machete.

Am gândit o organizare a cursului în 5 şedinţe a câte două ore, dar la final am hotarât că n-ar strica să ne mai întâlnim o dată pentru micile detalii. Un avantaj în buna desfăşurare a activităţii a fost faptul că unii dintre participanţi au lucrat şi acasă.

Prima întâlnire a fost una „de încălzire”. Ne-am cunoscut, am povestit fiecare despre noi, copiii au povestit despre pasiunile lor şi despre cum şi-ar dori să fie camera lor. Am vorbit despre oraş şi case, despre meseriile de urbanist şi arhitect, despre arhitectura spaţiilor interioare, despre materiale şi despre cum am putea să le folosim în machetă în aşa fel încât să redăm atmosfera pe care ne-o imaginăm. Am exersat şi desenul de arhitectură, făcând primele schiţe pentru planurile camerelor. Mi-a plăcut că au răsfoit curioşi ghidurile primite şi au încercat să deseneze în planurile lor detalii din imaginile care li se păreau interesante.

La finalul primului atelier, copiii au primit temă ca pâna la întâlnirea următoare să întocmească releveul camerei lor. De asemenea, au primit şabloanele pentru mobilier pe care am avut surpriza ca la a doua întâlnire să le aducă gata construite, lipite şi colorate, pregătite să fie aşezate în machete.

Începând cu următoarea săptămână am trecut la partea practică a proiectului care s-a dovedit a fi preferata copiilor. Fiecare copil a primit câte o bucată mare de carton mousse pe care am trasat împreună măsurătorile pe care le făcuseră acasă – contururile dreptunghiurilor ce urmau să fie pereţii şi pardoselile camerelor.

În această etapă am considerat că este necesar să le prezint anumite noţiuni precum scara şi ergonomia, noţiuni cu care copiii nu erau neapărat familiarizaţi (mai ales cu ideea reducerii la scară). Acestea au căpătat coerenţă în atelierele următoare, pe măsură ce au început să bricoleze, să îşi imagineze câte se puteau întâmpla în lumea miniaturală care lua naştere sub mâinile lor şi să încerce să creeze un spaţiu care să fie pe măsura locuitorului său.

În paralel, ne-am jucat cu piesele de mobilier pe care le aduseseră, am propus diferite moduri de aranjare pe plan şi am discutat despre posibila funcţionalitate a spaţiilor.

Atelierele 3, 4 şi 5 au decurs, în mare, la fel. O activitate intensă de creaţie alimentată de energia şi optimismul copiilor. M-am entuziasmat să îi văd cu cât drag lucrează şi cum se bucură pentru cele mai mici reuşite, că au creat un mic obiect pentru macheta lor, ori că au descoperit un material cu o textură frumoasă. Erau curioşi unii de ideile celorlalţi, de materialele pe care le adusesem. Îmi amintesc ce încântaţi au fost când le-am arătat foile de furnir de lemn – frumos texturate, subţiri şi maleabile – cred că un atelier întreg au tăiat, lipit şi vopsit parchet.

Am avut şi o a şasea întâlnire, în plus, doar pentru a mai aranja ultimele detalii. Cu această ocazie am exersat prezentarea proiectelor – prin mici filmuleţe cu mari emoţii – pe care am promis că nu le arătăm nimănui.

Toata copilăria mea mi-a plăcut să construiesc căsuțe de plastilină sau LEGO©, cu care mă jucam la nesfârşit, până mă înduram să le desfac şi să construiesc altele. Să retrăiesc joaca aceea a fost marele avantaj al îndrumării acestui atelier. Rolul meu a fost să le ofer cadrul în care ei să se desfăşoare în voie, să viseze, să creeze, dar mai presus de toate a fost de a le da încredere în ei înşişi.

Feedback-ul din partea copiilor şi al părinţilor a fost pozitiv de la un capăt la celălalt, cu aprecieri precum: „copilul vine cu cel mai mare drag la acest atelier“, „îi place cel mai mult dintre toate activităţile extraşcolare“, „abia aşteaptă să vină miercurea”, „lucrează întruna acasă” şi „vă mulţumim că existaţi”.

Mi s-a reconfirmat, aşadar, că învăţarea experienţială prin joacă şi proiect promovată de De-a Arhitectura este cea mai apropiată de firea copiilor, că le antrenează creativitatea şi le dezvoltă inteligenţa. Toate acestea ne fac să ne dorim să dezvoltăm şi în Braşov o activitate intensă la Clubul De-a arhitectura şi să venim în întâmpinarea cât mai multor copii pasionaţi cu noi ateliere creative.

Filmele de prezentare a machetelor rezultate în urma seriei de ateliere vor fi jurizate, iar pe 11 iulie 2019 va fi anunţat câştigătorul premiului la Gala de premiere din Bucureşti. Mai multe detalii despre activitatea De-a Arhitectura Braşov, puteţi găsi aici.

*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.

Text: Ioana-Mădălina Bârsăşteanu
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: Ioana-Mădălina Bârsăşteanu, Getty Tatomir

1