Atelier „VOLUM. Corp în spaţiuˮ

Între 19 şi 22 septembrie am fost invitaţi la Palatul Universul, sala Eugen Ionescu, de PETEC – Asociaţia pentru Teatru şi Carte, să susținem un atelier intensiv interdisciplinar pentru tineri în cadrul proiectului Up Stairs, proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii.

Atelierele „VOLUM. Corp în spaţiu”, dezvoltate în proiectul Up Stairs, și-au propus un context educativ nou, alternativ: abordarea relaţiei spaţiu-corp într-o perspectivă interdisciplinară, aducând împreună dansul contemporan, explorarea video, arhitectura și psihologia, sub forma unui laborator intensiv de patru zile. Inițiatorii acestui proiect și-au dorit să stimuleze colaborarea între discipline şi să încurajeze creativitatea pentru găsirea unor noi modalităţi de a interacţiona cu spaţiile personale şi publice şi de a reacţiona la particularităţile arhitecturale ale acestora.

 width=

Arhitectura și coregrafia împărtășesc aceeași preocupare – spațiul. Dansul este mişcarea corpului omenesc prin spaţiu în timp, spaţiul arhitectural poate fi experimentat de corpul uman numai prin mişcare în timp. Dar ce este spațiul construit? Este static, are numai trei dimensiuni sau nu poate fi pe deplin înțeles fără timp şi oamenii care îl folosesc. Definește un simț? Putem să ni-l facem al nostru, ce deținem într-adevăr atunci când spunem că un spațiu este al nostru.

Prin „atelierul de arhitectură” am dorit să îi provocăm pe paticipanţi, ca prin experienţă directă, să găsească posibile răspunsuri la întrebarea ce este spaţiul construit, mai ales din perspectiva lor subiectivă, să relaționeze cu el, să își gândească mișcările conștienți fiind de spațiul construit în care sunt, să își simtă proporțiile corpului în raport cu spațiul construit dat și să înțeleagă dinamica relațiilor dintre ei. Atelierul propus de noi a fost structurat în două părți: „Percepția” și „Colonizarea spațiului”.

Prima parte, „Percepția”, presupune descoperirea caracteristicilor nevăzute ale unui spaţiu construit, cele ce pot inspira o exprimare artistică mai profundă a acestuia. Explorarea exclude simţul văzului, pentru a-l elibera la final ca să înregistreze, fără prejudecăţi, prima impresie pe care ţi-o dă acel spaţiu construit când îţi apare în lumină pentru întâia oară.

 width=

 width=

Acest atelier a fost de fapt primul moment în care participanții au intrat în spațiu. Și au facut-o legați la ochi, astfel încât să simtă spațiul folosindu-și celelalte simțuri (auz, miros, pipăit, simțul echilibrului, al fricii). Au avut de explorat spațiul pipăind pereții și detaliile de arhitectură, obiectele existente, auzind diverse zgomote provocate (trântit de uși și ferestre, mingii de diverse consistențe care se roteau pe pardoseală, note de pian, zgomotul ploii), urcând pe o scară și lăsându-se ghidaţi de mâna curentă a sălii de dans pentru a aprecia dimensiunile sapţiului. Și-au înfruntat teama prin faptul că au alergat legați la ochi până s-au întâlnit cu primul obstacol, asta i-a făcut să relaționeze între ei, unii preferând să facă explorarea ținându-se de mână cu o altă pesoană. Au explorat spațiul precum un copil mic: prin târâre, gustare, pipăire, rostogolire, mers în patru labe și mers. La sfârșitul primei părți, așezați pe podea, cu fața în sus, au scos eșarfa și s-au lăsat uimiți de spațiul pe care, cei mai mulți, l-au simțit în antiteză cu realitatea percepută cu restul simţurilor, sau diferit de cum și-l aminteau din vizitele anterioare. Au exprimat apoi prin mișcare și ritmul unei melodii create de ei, spațiul perceput complet cu toate simțurile active.

 width=

Feedback de la participanți: Mi-a plăcut modul în care trainerii au condus atelierul cu blândețe și căldură. Cel mai mult mi-a plăcut partea în care am explorat încăperea cu ochii închiși, deoarece nu aveam idee cum arată, iar surpriza în momentul deschiderii ochilor a fost foarte mare. Mi s-a părut interesantă această diferență de percepere a spațiului cu ochii închiși/deschiși.

A doua parte a atelierului, „Colonizarea spațiului”, i-a provocat pe participanți să își însuşească spaţiul construit dat, să şi-l facă al lor prin popularea lui cu amintiri personale şi relaţii interumane. Un spaţiu construit nu poate fi pe deplin înţeles decât din perspectiva acţiunii oamenilor asupra lui în timp.

 width=

Primul pas al colonizării, al supunerii spaţiului, a fost măsurarea sa, acţiune primordială, de luare în posesie. Participanţii au măsurat cu corpurile lor şi au aflat că pot încăpea toţi aici, că au „loc”. A urmat alegerea locului preferat, loc care să îi reprezinte, în care să se simtă familiar, după care delimitarea sa – au trebui să creeze, chiar şi numai în imaginaţie, limitele, fără de care nu putem vorbi de spaţiu construit. Au negociat între ei poziția, forma și dimensiunile casei lor, inclusiv pe înălţime, folosind fire colorate, scotch, foarfecă. Au avut de reprezentat şi două obiecte de mobilier importante din noua lor casă, de care nu s-ar putea lipsi. Au finalizat cuibul cu un obiect personal care îi definea, care a dat sensul de „acasă” spaţiului.

Mai mult decât atât, concomitent cu construirea „casei”, s-a format şi comunitatea, „casele” au evoluat rapid, s-au ridicat și pe înălțime, unele s-au unit, au devenit nu numai spaţii personale, ci şi publice, au definit zone de interes şi funcţiuni ca într-o localitate reală. Jocul a devenit din ce în ce mai interesant pe măsură ce construcţiile se dezvoltau şi relaţiile dintre ei evoluau, a fost greu să spunem stop joc, acum povestim fiecare istoria personală care a fost inspirată de acest spaţiu pe care l-am colonizat. Astfel, pentru etapa finală a atelierului, exprimarea prin mișcare a vieţii lor în acest context acum, peste 30 de ani și peste 60 de ani am avut prea puţin timp.

 width=

Feedback de la participanți: Acest modul a fost tare fain și util, în primul rând pentru definirea spațiului privit din mai multe perspective, cumva o lecție de antropologie practică. Mi s-au clarificat mai bine conceptele de spațiu și de utilizare a lui. Out of the box experience.

Simplu curat, conștientizator. În urma lui am realizat cum influențăm și personalizăm noi spațiul în funcție de personalitatea noastră, cum ne copiem pe noi în spațiul pe care îl ocupăm…

 width=

Mulţumim participanţilor, primii noştri „elevi” adulţi, pentru energia şi inspiraţia pe care ni le-au transmis. Am avut șansa de a lucra cu un grup de tineri extrem de talentați și sensibili, timpul petrecut împreună fiind insuficient pentru numeroasele modalități de explorare şi exprimare spațială pe care le-am descoperit împreună.

Mulţumim şi gazdelor de la Palatul Universul pentru că prin acest atelier am descoperit minunata Sală Eugen Ionescu.

 width=

Şi nu în ultimul rând, mulţumim echipei proiectului Up Stairs pentru această provocare, care sperăm să dea naştere altor proiecte comune. Echipa care a susţinut atelierele VOLUM a fost formată din: Valentina de Piante Niculae şi Andreea Novac (dans contemporan), Mina Sava și Corina Croitoru (arhitectură), Simona Deaconescu şi Alina Uşurelu (explorare video) și Crista Darie (psihologie).

A fost un atelier pe care dorim să-l realizăm în viitor cu tineri şi adolescenţi în spaţii arhitecturale deosebite, care inspiră.

Text: arh. Corina Croitoru şi arh. Mina Sava

Save

1