Articol-joc „Turul lui Turtă Dulce prin cartier” pentru revista AMAG

Echipa De-a arhitectura a fost invitată încă din 2015 să realizeze un articol-joc pentru revista internațională „Amag!”, o revistă online de educație de arhitectură pentru copii fondată de spaniolii de la Maushaus (Carlos Arruti şi Anabel Varona) şi Osa Menor (Jorge Raedó).

Amag!” este gratuită şi se doreşte un „material de construcţie”, un joc şi o unealtă de cercetare prin intermediul căreia copiii învaţă despre arhitectură. Revista este dedicată copiilor de la 5 la 10 ani şi este formată din articole A4 care pot fi descărcate, printate şi utilizate în diverse sesiuni de joacă, acasă sau la şcoală – este o resursă educaţională gratuită („Open Educational Resource”) pe care educatori din întreaga lume o pot folosi.

Când o asociaţie este invitată să realizeze un articol-joc, acesta apare online în limba de provenienţă a asociaţiei, în engleză, spaniolă şi bască. Majoritatea articolelor conţin un video care explică jocul, o galerie de fotografii şi un doument PDF care se poate descărca şi care conţine detaliile jocului, tipare care pot fi decupate şi tot ce ai nevoie pentru o sesiune serioasă de joacă.

De-a Arhitectura a primit invitaţia să realizeze articolul din decembrie pentru „Amag!” 2016, tema anuală fiind „artă mixtă”, iar grupul de vârstă 3-6 ani. Jocurile create pentru revistă îşi propun în general să îi înveţe pe copii elementele de bază ale arhitecturii prin activităţi hands-on distractive. După discuţii preliminare la sfârşit de 2015 şi la jumătatea lui 2016, în final lucrurile au început să se contureze în septembrie 2016. O echipă de lucru s-a format din voluntari membri ai De-a Arhitectura (Claudia Bingöl, Lucian Călugărescu, Vera Marin, Monica Popescu, Ioana Rizea) şi prima întâlnire s-a stabilit pentru octombrie.

Echipa de lucru s-a întâlnit pentru prima oară în formulă restrânsă (Claudia, Ioana, Monica) la biroul de arhitectură al Claudiei Bingöl (Cladra Arhitect), în Bucureşti, înconjurată de cărţi, pisici, un „exemplar” de copil (Berk – aparţinând gazdei), ceai cald şi nicio idee preconcepută. Prima întâlnire am petrecut-o într-o sesiune de „brain storming” încercând să vedem ce s-ar potrivi temei date şi nişei de „public”. Ne-am uitat la celelalte numere alte revistei de până atunci, ne-am gândit ce am putea aduce noi, din România, ce avem reprezentativ. Ne-am hotărât să creăm un joc legat de oraş, ne-am uitat la clădirile din Bucureşti, la blocurile gri care se aseamănă, dar care au poveştile lor diferite, colorate, speciale, în spatele fiecărei ferestre. Ne-am gândit că poate copiii ar putea să încerce să afle povestea fiecărui locuitor al unui astfel de bloc, fluxul oamenilor, orarul şi tabieturile lor. O pisică şi o bunică au aparut spontan la fereastră încă de la început, desenate de mâna dibace a Claudiei, iar faţadele au căpătat diferite tipuri de ferestre pentru puţină varietate – deja se năşteau idei pentru mai multe alternative ale jocului. Benzile şi decupăturile au apărut de la început. Echipa prezentă s-a declarat mulţumită cu prima întâlnire, iar fotografiile făcute au fost transmise întregii echipe pentru consultare.

Cea de-a doua întâlnire a avut loc în formulă completă, plus doi copii extra (ai Verei). Perfect! Aveam şi public ţintă de testat. Am rediscutat ideea iniţială, am încercat diferite variante de faţade, ne-am apucat să scriem şi povestea jocului care foarte rapid a început să graviteze în jurul pisicilor Claudiei care păreau că se clonează şi sunt la tot pasul. Copiii au adorat pisicile, le-au mângâiat, s-au certat pe ele… foarte rapid personajul principal a devenit „Turtă Dulce” sau „Gingerbread” în engleză.

Când am reuşit să domolim copiii şi să pregătim cele necesare pentru testarea jocului şi fotografierea procesului, după o încercare nereuşită la planşetă, i-am aşezat pe copii pe podea (unde oricum se simt cel mai confortabil) şi pe Lucian (desemnat fotograf de serviciu) l-am cocoţat pe o scară să surprindă întreaga manifestare. Joaca a durat până s-a instalat oboseala. Copiii au înţeles destul de uşor ce au de făcut. Zinca, mai mare decât cei doi băieţi din grupul ţintă, a reuşit fără probleme să decupeze, să deseneze, să lipească. Cei mai mici au avut nevoie de asistenţă din când în când, dar au părut că se descurcă şi ei.

A urmat o a treia sesiune (a doua cu copiii) – sesiunea desemnată a fi cea finală pentru filmări/fotografieri. Ne-am reîntors în biroul Claudiei, cu prăjituri şi bunătăţi. Am aflat înainte de întâlnire de schimbările petrecute în lumea pisicească – personajele jocului nostru: „Ginger şi fetele s-au îngrăşat de când nu i-aţi văzut. Mănâncă şi de la vecini. Nu ştiu de ce vecinii or fi aşa de îngrijoraţi de soarta lui… Dieta îi paşte. 🙂” – ne-a transmis Claudia. Ne-am reîntâlnit, am reiterat sesiunea trecută, acum cu încă un copil. Totul a mers strună, însă am fost nevoiţi să concluzionăm pentru că se făcea târziu, în ciuda insistenţelor copiilor de a continua. Copiii sigur ar fi vrut ei şi un al treilea şi un al patrulea atelier de joacă, dar la momentul respectiv trebuia să ne ȋndreptăm spre predarea materialului, aşa că le-am rămas încă datori cu câteva distracţii cu pisici şi bunici.

A urmat perioada de editare a filmuleţului, alesul fotografiilor, montarea, coloana sonoră, scrisul indicaţiilor, finalizarea textului, multe schimburi de email-uri între membrii echipei şi prezentarea rezultatului echipei fondatoare a De-a Arhitectura. Ne-a plăcut ce a ieşit şi, cu puţină muncă, am reuşit să compunem un film sincer, cu atelierul făcut de copii pentru copii. Muzica a fost realizată de la distanţă, compusă special de Matei – un alt copil din proiect sau mai bine zis un adolescent de 14 ani care şi-a dorit să realizeze coloana sonoră special pentru joc. Subiectul muzică a fost larg dezbătut în echipă, se pare că gusturile diferite în ale muzicii sunt mai greu de schimbat decât a fost să cădem de acord asupra unei idei de joc. În final majoritatea a decis că Matei are un real viitor în rock, iar lui Turtă Dulce îi place tot ce aude.

Toată povestea facerii acestui articol-joc a durat aproape 2 luni, putem spune ca întregul conţinut al articolului este realizat cumva de copii, noi, adulţii, doar venind cu ideea iniţială şi punând cap la cap piesele de puzzle create de ei. În decembrie, acesta a apărut pe site-ul „Amag!” şi a fost promovat pe canalele de comunicare ale revistei.

Articolul rezultat se numește „Turul lui Turtă Dulce prin cartier” („Gingerbread’s tour through the neighborhood”) și este despre pisici, bunici, copii și despre cum se ițesc pe la ferestre tot felul de personaje în lumina sărbătorilor de iarnă. Articolul descrie un atelier hands-on pentru copii între 3 şi 6 ani. Copiii primesc ori o fațadă schițată pe o hârtie A4 pe care o pot continua, ori pot desena una cum își doresc ei. Decupează ferestrele și le deschid, astfel încât să se vadă înăuntru. Apoi, pe o bandă de înălțimea ferestrelor, desenează personajele pe care și le imaginează că ar trăi în casă: și la parter și la etaje. După ce se introduce banda în spatele ferestrelor, trăgând stânga-dreapta de ea, încep vizitele: pisica trece dintr-o cameră în alta, bunica o caută împreună cu vecinul de jos. La parter intră și ies tot felul de clienți, că doar e magazin de bomboane, iar la mansardă un papagal zboară din cameră în cameră fugărit de aceeaşi mâță pe care o pierduse bunica. Fiecare casă are scenariul propriu, conform creatorului. În final, avem un cartier foarte dinamic, cu personaje foarte ocupate, cu activități diverse, simpatice, așa cum este în realitate, de fapt. Fără să vrea, copiii se joacă „de-a urbaniștii” cu o candoare demnă de toată admirația.

Articolul îl puteți găsi aici, unde găsiți și un filmuleț de prezentare.

Componența echipei:

  • Copiii: Berk Bingöl, Radu Ioniță-Ciurez, Zaharia și Zinca Stan (4-10ani)
  • Adulții: arh. Claudia Bingöl, stud. arh. Lucian Călugărescu, arh. Vera Marin, arh. Monica Popescu,  arh. Ioana Rizea
  • Muzica: Matei Bumbuț (14 ani)

Text: arh. Claudia Bingöl, arh. Monica Popescu, arh. Ioana Rizea

0